Nasc şi la Moldova oameni…

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Harta cu pricina, care se afla probabil situată în toate şcolile din ţară, iar în cele din Moldova cu siguranţă, cuprindea portretele şi numele marilor personalităţi culturale din istoria ţării.

Ceea ce-ţi sărea în primul rând în ochi, era marea variabilitate a densităţii de personalităţii în diferitele zone ale ţării. Dacă unele regiuni păreau nişte pete albe, iar altele etalau personalităţile importante câte una la mai multe zeci sau sute de kilometri, cum priveai spre Moldova, mai cu seamă în porţiunea delimitată cumva de oraşele Fălticeni - Dorohoi - Botoşani - Iaşi, o parte din nume trebuiau să fie scrise fie în spaţiul unde pe atunci era limita vestică a URSS, fie în Ardealul vecin. Personalităţi literare, în primul rând, dar şi aparţinând muzicii, artelor plastice, istoriografiei, fizicii, matematicii sau medicinii. Dacă aş vrea să întocmesc acum o listă, chiar limitându-mă doar la personalităţile din topul topurilor, nu mi-ar ajunge spaţiul articolului. N-aş putea explica fenomenul, doar îl constat. Oricum, nu cred că doar elementele de natură etno-psihologică, cum ar fi influenţa slavă, ar putea conduce la o explicaţie satisfăcătoare. Poate ar trebui amintit şi faptul că limba franceză, cultura cu pricina având un rol important în modernizarea noastră, a sosit mai întâi aici, chiar dacă prin intermediul ofiţerilor ruşi din vremea Regulamentelor Organice... Astfel încât şi paşoptismul, chiar dacă la hotel, ideatic, s-a afirmat mai întâi aici... Nu mai vorbesc despre Junimea, leagănul Marilor Clasici. Din fericire, de câteva decenii nu trebuie să mă mai limitez doar la satisfacţii din acestea retrospective şi consolatoare. O bună parte a „generaţiei 80", probabil cea care a anunţat schimbarea de la sfârşitul deceniului cu pricina, s-a manifestat aici, la Iaşi, dar şi în Botoşani, Neamţ, Suceava, Bacău. Cea mai importantă editură din România de azi funcţionează la Iaşi, cu filiale doar la Bucureşti şi Timişoara. Cel mai puternic nucleu al valului de proză lansat de editura cu pricina începând cu 2003, este la Iaşi. Dar, probabil, cele mai reconfortante satisfacţii mi-au sosit dinspre noul val cinematografic. Mungiu este ieşean, Porumboiu e plecat din Vaslui, iar înainte de a ne grăbi să-l taxăm pe Cristi Puiu drept bucureştean să zăbovim puţin şi să observăm că părinţii săi vin din Botoşani. Şi dacă ne gândim la o Moldovă mai largă, nu putem trece peste contribuţia la apariţia noului cinema a basarabenilor Ion Sapdaru şi Igor Cobileanski. De altfel, dacă ţinem cont de faptul că acest val cinematografic s-a născut - dincolo de talentul individual al fiecărui regizor şi actor în parte - dintr-o dublă „manta", „Reconstituirea" lui Pintilie şi filmele lui Mircea Daneliuc, o bună parte a ţesăturii e tot moldovenească, Daneliuc fiind născut la Hotin şi plecând spre cinema după studiile filologice ieşene.

Dintre toţi tinerii aceştia „de neamul moldovenilor", cred că Cristian Mungiu mi-a produs bucuriile cele mai mari. Mai întâi, prin filmele sale, pe care nu încetez să le revăd, mai puţin ultimul, pe care nu l-am văzut încă, dar care a „cules" trei premii la Cannes, după ce cu „4, 3, 2..." luase Palme d' Or. Apoi, desigur, prin premiile cu care i-a fost deja încununată opera, premii pe care regizori de faimă nu le-au primit într-o viaţă. Şi nu în ultimul rând, prin „politica de personal" - Ana Maria Marinca, protagonista din „4, 3, 2..." a plecat de la Iaşi spre premiul de la Cannes şi cariera internaţională cu „baza" la Londra, iar Cosmina Stratan şi Cristina Flutur, laureate chiar înainte de a-şi finaliza studiile academice!, sunt tot ieşence „de-ale mele". Pe Cristina nu o ştiu decât din vedere şi, acum, din reputaţie, dar pe Cristian Mungiu îl cunosc de când studia engleza la Iaşi şi era foarte activ în revistele studenţeşti, iar când am văzut-o prima oară pe Cosmina, abia învăţa să facă primii paşi. Amândoi erau copii foarte inteligenţi şi cu un evident exces de energie, care din fericire şi-a găsit un excelent mod de a fi consumată! Aş minţi dacă aş spune că am întrezărit de pe atunci viitoarele lor mari succese. Dar era vizibil că nu vor putea rămâne la nivelul mediei antropologice!

Sărăcie în Moldova, înapoiere? Se poate, dacă rămânem la nivelul lui „a avea", dacă trecem însă la cel al lui „a face" şi „a fi" se cam învârte roata! Da, nasc şi la Moldova oameni. Luat de val, de „noul val", era să exagerez şi să spun „mai ales acolo"!

Acest articol a mai fost publicat în ziarul „Adevărul" pe data de 29 mai 2012.

Liviu Antonesei este scriitor şi jurnalist. Din aprilie 2010, susţine o rubrică de comentariu politic în „Adevărul".

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite