Lunga vară fierbinte

După o vară politică fierbinte de vreo şapte luni, vom ajunge la alegerile din noiembrie fără să mai ştim cum ne cheamă, nu ce să votăm!

De la schimbarea puterii încoace - şi n-au trecut două luni! -, am intrat într-un fel de vară frenetică. O vară care ameninţă să se prelungească până la alegerile din noiembrie şi să devină tot mai fierbinte pe măsură ce se apropie termenul. O vară de peste şapte luni, o lungă vară în care arşiţa meteorologică riscă să fie surclasată de cea politică. Nici nu s-a instalat bine guvernul Ponta şi a devenit limpede că, la noi, coabitarea politică e un vis îndepărtat, cele două săbii executive dovedindu-se incapabile să încapă în aceeaşi teacă, chiar dacă criza nu se domoleşte şi interesul naţional este altceva decât competiţia stupidă de orgolii. Premierul vrea la Bruxelles, preşedintele vrea şi dumnealui acolo, dar nu se ştie deocamdată, deşi se pare că vor pleca, separat, dar amândoi, care va avea acces la lucrări. Preşedintele îl ameninţă pe premier cu Constituţia - ceea ce are partea sa de comic, cel dintâi nedovedindu-se până acum campionul respectării legii fundamentale! -, celălalt agită din nou, laolaltă cu colegii din „uniune", sabia suspendării preşedintelui. Deşi lucrurile par mai uşor de făcut acum decât în urmă cu vrei cinci-şase ani, în locul „uniţilor" m-aş abţine, preşedintele are destul combustibil şi nervi să se compromită şi singur. Şi dl Ponta uită că ne e dator cu lămurirea chestiunii plagiatului!

Între timp, tensiunea din fostul partid majoritar tinde să devină explozivă. Faptul că vechea conducere, în frunte cu preşedintele de partid Boc, şi-a dat demisia pare să nu fie suficient. Se cere sânge, grosul partidului, dar şi liderii care au stat în planul doi măcar pe ultima parte a guvernării vor să cadă capete. Întâlnirile de la partid decurg într-o tensiune ce tinde să devină explozivă, aşadar, ceea ce ar putea însemna şi scindarea partidului, iar ecourile, ca de obicei în asemenea situaţii, fac deliciul presei şi pun bucate pe masa comentatorilor, care se auto-poreclesc „analişti". Când este întrebată de colegi „unde-s banii?", că doar banii sunt esenţa oricărei guvernări, d-na Elena Udrea le răspunde acestora că ştiu ei foarte bine unde sunt, neuitând să le reamintească momentele când îi cereau slujbe pentru neveste, alte neamuri şi, mai ales, amante! Pe măsură ce tensiunea creşte, baza partidului, ba chiar şi „liderii istorici", nu par să se fi decis între d-nii Vasile Blaga şi Mihai Răzvan Ungureanu, iar situaţia e cu atât mai neclară cu cât de la Cotroceni nu li s-a transmis încă nici un semnal. Asta va şi omorî PDL - ul, incapacitatea de a rupe cordonul ombilical, chiar şi în momentul în care e clar că preşedintele nu mai valorează pentru ei nici măcar cât o locomotivă „Pacific" scoasă din uz de la electrificarea căii ferate încoace. Dar e treaba fiecărui partid cum se decide să moară, să iasă din istorie.

Pe căldura asta, surpriza, una plăcută!, a sosit de unde nu ne aşteptam, de la Justiţie. Cu o hotărâre pe care nu i-o mai bănuia nimeni, a trimis doi peşti graşi la închisoare - Adrian Năstase, „pe partea politică", Sorin Ovidiu Vântu, „pe partea economică", ca să-l citez pe clasicul Gigi Becali, neajuns deocamdată la pârnaie, dar mai aşteptăm! Sigur, dl Năstase, cuprins de ruşinea condamnării - de parcă faptele în sine ar fi fost de laudă! -, a încercat să se derobeze printr-o tentativă avortată de sinucidere. Avea dreptate un coleg - după ce şi-a ratat viaţa în tâlhării, omul şi-a ratat şi moartea. Eu îi doresc refacere grabnică, să meargă acolo unde trebuia să ajungă de mai mulţi, chiar prea mulţi ani.

După această lungă, prea lungă şi prea fierbinte vară politică, de aproape şapte luni, vom ajunge la alegerile din noiembrie cu mintea complet zăpăcită. Ne vom uita în cărţile de identitate să ne reamintim cum ne cheamă, iar cei mai curajoşi dintre noi se vor întreba precum personajul celui pe care-l aniversăm şi comemorăm în acest an: „Dar eu cu cine votez?".

P.S.: Mulţumesc celor care, în diverse maniere, şi-au manifestat dorinţa de a mă citi aici în continuare. Cum unele probleme s-au rezolvat, aventura aceasta va continua o bucată de vreme.

Liviu Antonesei este scriitor şi jurnalist. Din aprilie 2010, susţine o rubrică de comentariu politic în „Adevărul".