Întoarcerea viitorului luminos

Cine nu e în stare să gestioneze prezentul, de bună seamă, se îndreaptă halucinant spre viitor.

PFiind ultimul articol din acest an şi urmând să apară în perioada privilegiată dintre Crăciun şi Anul Nou, tare mi-ar fi plăcut să scriu un articol domol, împăcat, cu vorbe frumoase şi urări de bine. Dar nu-i chip, cum văd! Nepricepuţii care ne conduc şi, tocmai prin nepriceperea lor, ne fac să trecem prin cea mai grea perioadă de la căderea comunismului încoace nu au stare, nu au astâmpăr şi, în loc să ne lase în durerea noastră, să ne bucurăm şi noi cum şi cât putem de vremea Sărbătorilor, s-au şi aruncat asupră-ne cu urările lor prefăcute, ipocrite până peste poate.

Iată, graţie dlui Boc, viitorul luminos, despre care ne tot vorbea „partidul, în frunte cu secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu", se întoarce în forţă. Neputând asigura un trai măcar decent populaţiei, partidul comuniştilor îl promitea într-un viitor nedefinit, spre care ne îndreptam „în zbor" de bună seamă, în care urma să ni se ceară fiecăruia „după posibilităţi" şi să ni se dea „după necesităţi". Viitorul luminos al comuniştilor nu era altceva decât un transfer ilegitim al raiului creştin - ba chiar şi al altor religii universale! - aici, pe pământ, dar într-o vreme greu de întrevăzut aievea vreodată. A trecut vreo jumătate de veac aici şi în vecini, ceva mai mult în Măreaţa Uniune, până când oamenii şi-au dat seama că raiul pe pământ nu e decât poveste pentru a ţine mai lesne popoarele în jug.

Credeam că asemenea poveşti nu mai sunt posibile, cel puţin nu în Europa, dar iată că dl Boc se apucă vrednic să le rescrie. Complet incapabil să găsească fie şi cea mai mică soluţie pentru stimularea economiei şi ieşirea din criză, neverosimilul premier, în loc să tacă naibii din gură, se şi repede cu urările privind un viitor mai bun! Cine nu e în stare să gestioneze prezentul, de bună seamă, se va îndrepta halucinant spre viitor. Doar că noi, cred că cea mai mare parte dintre noi, ne-am săturat să trăim în viitor sau cu icoana acestuia, de vreme ce speranţa noastră de viaţă se tot reduce de douăzeci de ani încoace, iar pensiile se tot subţiază, ca şi rândurile celor ce-ar urma să se bucure de ele. Să ne slăbească deci dl Boc cu viitorul luminos şi să facă un gest bărbătesc în prezentul care ne doare - să-şi dea demisia dintr-o funcţie pe măsura căreia, evident, nu este croit!

Mai prezenteist, dl Băsescu ne recomandă, laolaltă cu urările, solidaritate. Dacă n-ar fi de plâns, aş râde în hohote. Cel mai conflictual actor public de la noi vorbeşte de funie în casa spânzuratului! Solidaritate cu cine? Cu dl Băsescu? Păi, dumnealui a fost solidar cu noi când a tăiat fără milă salariile şi pensiile, în ciuda recomandării FMI? Poate cu dl Boc? Acesta nu e decât unealta prea-plecată a dumisale, „solidar" desigur, însă doar în politica dezastrului. Poate cu dna Udrea, cea care împarte contractele turismului & dezvoltării spre clientela de partid şi de stat de parcă ar da din buzunarul propriu? Poate cu EBA, dna Ridzi, dna Boagiu? Ele sunt oricum straşnic de „solidare" una cu cealaltă, ca să nu mai vorbim de cârdăşia întregii clici conducătoare. Solidar cu cei care persecută mamele, copiii, ba chiar şi nenăscuţii, dar au ridicat bugetele la Cotroceni şi serviciile secrete pe culmile nesimţirii?

Să mă scutească, deci, preşedintele de urări şi sfaturi. Nu-mi trebuie indicaţia dumisale ca să fiu solidar cu prietenii mei, cu rudele, cu vecinii, cu o mulţime de cunoscuţi, ba chiar şi cu puzderie de neştiuţi. Cât priveşte vreo solidaritate cu ei, inamicii vieţii, ai libertăţii şi ai iniţiativei, a se slăbi!