Faţa locului era umflată!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Pe vremuri, am găsit citate undeva două versuri dintr-o poezie care sunau astfel: «Am fost la faţa locului / Şi faţa locului era umflată». Atunci m-am amuzat, acum constat că ar fi greu de găsit o formulă mai bună pentru a caracteriza situaţia din România de azi.

Pe vremuri, am găsit citate undeva două versuri dintr-o poezie - cred! - de Nina Cassian, care sunau astfel: „Am fost la faţa locului / Şi faţa locului era umflată". Atunci m-am amuzat, acum însă îmi dau seama că ar fi greu de găsit o formulă mai potrivită pentru a caracteriza succint situaţia din România zilelor noastre. Faţa locului nu doar că e umflată, dar se tot umflă şi e pe cale să pocnească. Nebunia este că, atunci când eşti în ţară, situaţia te prinde pe nebăgare de seamă şi începi să percepi lucrurile ca fiind normale, deşi ele sunt cu totul anormale, atunci când nu capătă dimensiuni de-a dreptul paranormale! Bineînţeles, se poate întîmpla ca spiritul critic să-ţi rămână relativ treaz, dar cel mai adesea el se va îndrepta spre epifenomene, spre detaliile neesenţiale însă spectaculoase ca nişte coşuri izbucnind din umflătura locului, aplatizându-se cumva şi devenind incapabil să mai perceapă şi sancţioneze oroarea nesfârşită a ansamblului. Cred că această oroare de ansamblu este excelent surprinsă de scriitorul Dorin Tudoran în motto-ul blogului său: „În România se întâmplă mereu lucruri foarte interesante, pentru că niciodată nu se întâmplă ce trebuie". Ei bine, dacă e să ne aneantizeze ceva, aceste lucruri interesante o vor face!

Sigur, e interesant şi spectaculos că preşedintele, după ce a încălcat totul în plan intern, de la regulile bunului simţ la Constituţie, a găsit de cuviinţă să atenteze şi la Carta Olimpică. E la fel de interesant că premierul, care nu şi-a rezolvat chestiunea plagiatului, ci doar a băgat-o în adormire!, s-a dus zilele trecute la Bruxelles, dar nu părea să ştie nici el prea bine ce căuta acolo. E chiar şi mai interesant - că e fenomen cumva statistic! - să vezi cum o liotă din elita gânditoare a ţărişoarei merge cu jalba-n proţap la Bruxelles şi aiurea ca să denunţe un oximoron, puciul parlamentar!, precum altădată boierii trădători făceau lăcrămaţii la Stambul şi Ţarigrad. E palpitant să observi cum, cu două săptămâni înainte de referendum, guvernul n-a reuşit încă să stabilească aspectele tehnice ale desfăşurării acestuia! Şi lista ar putea continua cu legiune de fapte care ne acaparează atenţia şi ne jignesc inteligenţa - mă rog, după câtă are fiecare!

Or, cu o frumoasă formulă a regretatului Al. Paleologu - sunt curios ce-ar crede despre evoluţia politică a fiului! -, nu acestea sunt „lucrurile cu adevărat importante", oricât de interesante şi spectaculoase s-ar dovedi ele. Ar fi mult mai folositor pentru noi toţi să încercăm să răspundem la câteva întrebări fundamentale. De pildă, de ce economia noastră n-a devenit în aproape un sfert de secol una de piaţă, ci se comportă ca una de talcioc? De ce, în termeni cantitativi, nu producem nici măcar cât în 1989? O comparaţie calitativă nu se poate face pentru că producţia de dragul producţiei, fără piaţă, nu este o conduită economică, ci una ideologică. De ce, tot într-un sfert de veac de pluralism şi alegeri libere, n-am reuşit să edificăm o democraţie funcţională, ci băltim besmetic într-o democratură fără orizont? De ce ne complacem într-un climat social ce oscilează între spiritul de turmă şi egoismul feroce şi nu am reuşit să devenim o naţiune de cetăţeni şi contribuabili? De ce, cu alte cuvinte, nu am reuşit să ne definim ca o naţiune civică, fără a mai fi siguri că ne-am mai defini în vreun fel ca naţiune?!

De ce, în cele din urmă, am uitat până şi o vorbă înţeleaptă de acum aproape două sute de ani, care spune, în termeni simpli şi clari, „patria este norodul, iar nu tagma jefuitorilor"? Faptul că tagma a devenit acum pluralistă şi colorată, nu monocromă şi monolitică, precum în vremea comunismului, ne împiedică să-i mai percepem apucăturile hrăpăreţe şi dezgustătoare? Atât de orbi am devenit?

Liviu Antonesei este scriitor şi jurnalist. Din aprilie 2010 susţine o rubrică săptămânală de comentariu politic în „Adevărul".

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite