Dl Boc îşi arată muşchii

Nu de muşchii dlui Boc am fi avut noi nevoie, ci de înţelepciunea sa politică. Dar, până la urmă, fiecare arată ce crede că are.

Scăpat de moţiunea de cenzură, dl Boc a simţit nevoia să-şi arate muşchii, asumându-şi răspunderea pentru legea educaţiei, ceea ce a dat prilejul Opoziţiei să introducă o nouă moţiune. Bun, nicio săptămână fără o moţiune. Deocamdată, constat că politichia românească a îmbogăţit politica lumii cu o inovaţie de proporţii incalculabile - un guvern poate rămâne la putere fără a primi măcar un singur vot în favoarea sa, nici măcar din partea majorităţii care, teoretic, îl susţine! Cum s-ar spune, actuala majoritate parlamentară a câştigat o bătălie politică prin neprezentare, ceea ce nu se poate nici măcar în cel mai corupt fotbal din lume, care e fotbalul băştinaş!

Cât priveşte actuala lege a educaţiei, dincolo de hopul moţiunii, îl mai are şi pe cel al Curţii Constituţionale, sesizată în ceea ce priveşte maniera de adoptare. Legea în sine nu e una foarte proastă, are unele părţi bune, dar are şi aspecte care ar fi trebuit să fie discutate şi public, şi în Parlament. E limpede, de pildă, că deschide larg porţile posibilităţii de a politiza învăţământul universitar, iar în România, când e vorba de ceva rău şi posibil, devine şi real! Un mare succes ar fi extinderea învăţământului obligatoriu, prin includerea clasei pregătitoare şi a primei clase de liceu. N‑am să spun că l-am ajuns pe Ceauşescu din urmă, pentru că nu l-am ajuns, atunci prima treaptă a liceului era obligatorie, ci voi aminti doar că, în Ungaria vecină şi prietenă, întreg liceul este obligatoriu. Cât priveşte utilizarea „criteriului" rudeniei pentru a exclude pe cineva de la cariera academică mi se pare o inepţie. În toate breslele există „dinastii", iar posibilitatea ca dintr-o familie de cărturari să mai iasă un cărturar este mai mare decât să se întâmple acest lucru într-o familie de fermieri. Nu e mai logic să fii în stare să stabileşti criterii intrinseci carierei şi să alcătuieşti comisii de acces şi promovare care să funcţioneze corect? Unde va conduce acest „criteriu" ilustrez pe loc - cunosc două cazuri în Iaşi de absolvenţi străluciţi, care îşi bat de departe genitorii, aflaţi pentru continuarea studiilor la strălucite universităţii occidentale. Nedorind să-şi pună părinţii să demisioneze, ce vor face ei? Deja ştiu răspunsul - vor rămâne acolo! Poate rămâneau oricum, dar legea le dă un motiv perfect să nu se întoarcă la nişte salarii simbolice, decupate, real!, cu 40%.

Legea mai are şi alte hibe, cum are şi lucruri bune. Dar nu asta e în primul rând în joc, ci modul său de promovare. Şi dacă legea ar fi fost perfectă, pogorâtă din mintea Domnului, modalitatea aleasă pentru adoptare tot ar fi fost reprobabilă. În primul rând, la o lege atât de importantă, dezbaterea între mai multe minţi ar fi condus la binevenite ameliorări. În al doilea, n-ar fi apărut ostilitatea împotriva sa, manifestată nu doar de politruci, ci şi de lucrătorii din domeniu şi de opinia publică. În al treilea rând, nu exista nicio urgenţă reală în ceea ce priveşte adoptarea legii. Ea, oricum, nu poate intra în vigoare decât cu prilejul începerii viitorului an şcolar, deci în septembrie. Ar fi fost tot timpul necesar pentru o dezbatere parlamentară, ba chiar şi publică. De altfel, Senatul o avea programată pentru a fi discutată în plen luna aceasta. Dar dl Boc şi Guvernul pe care îl conduce au simţit nevoia să‑şi arate muşchii. Aş fi preferat ca dl Boc să şi-i arate din nou, cum a mai făcut-o, punând mâna pe coasă. Până la urmă, nu de muşchii dumisale am fi avut noi nevoie, ci de înţelepciunea sa politică. Însă fiecare arată ce are, mai precis ce crede că are!