Condiţiile tehnice, da?!

Nu, România n-a îndeplinit condiţiile tehnice ale aderării la spaţiul Schengen. Acele condiţii nu înseamnă doar aparatură performantă, ci şi personal competent şi onest.

Când a sosit vestea amânării accesului în spaţiul Schengen, politrucii noştri de frunte au sărit ca arşi - preşedintele a afirmat răspicat că România nu poate accepta asemenea discriminări, un băiat aerian de la Externe a ameninţat cu blocarea aderării Croaţiei şi cu denunţarea (!) procesului de monitorizare pe Justiţie şi combaterea corupţiei, altul la fel de isteţ, dar de la Interne, a anunţat drept contramăsură un fel de grevă a vameşilor şi a poliţiştilor de frontieră. Cu toţii nu uitau să anunţe însă întreaga lume că România a satisfăcut condiţiile tehnice ale aderării la Schengen, amânarea fiind motivată, în realitate, politic. Acest anunţ a fost reluat în cor nu doar de toată politrucimea băştinaşă, ci şi de puzderie de comentatori, analişti şi canalişti, ca să nu mai vorbesc de liber-pansişti! Aşa, deci, România a rezolvat toate chestiunile tehnice referitoare la accesul în ultima citadelă europeană importantă!

Am fost printre puţinii care şi-au exprimat dubiile că am fi satisfăcut toate condiţiile tehnice şi iată de ce. Când se referă la aceste condiţii, occidentalii nu se referă numai la faptul de a avea computerele şi racordările la reţea necesare, nici numai bariere mai bune, supraveghere electronică performantă sau hainele curate. În condiţiile tehnice cu pricina intră şi personalul care operează cu aceste maşinării. Pentru ca UE să fie sigură că spaţiul său este protejat împotriva penetrărilor periculoase de orice fel şi diverselor forme de trafic, trebuie să fie sigură că personalul de la graniţele sale este competent şi onest. ­Uitându-ne la şirul de arestări, reţineri şi anchete din ultimele săptămâni, care au trecut de 300 şi riscă să tot sporească, trebuie să recunoaştem că ministerele de Externe ale Franţei şi Germaniei, politicenii olandezi ori finlandezi au avut toată dreptatea să se îndoiască de capacitatea României de a apăra eficient frontierele ultime ale Europei. Nu doar pentru că, în legislaţia europeană, ca şi în propria noastră legislaţie, contrabanda cu ţigări, de pildă, este o activitate interzisă, ci şi pentru că, acolo unde această contrabandă a atins proporţiile de la noi, orice altă formă de trafic - persoane, arme, droguri etc. - este posibilă.

Problema are şi o dimensiune politică, însă nu europeană, ci băştinaşă. „Vânzarea serviciilor" de către vameşi şi poliţişti nu e o invenţie a actualei puteri, care poate e doar mai lacomă, ci a apărut imediat după deschiderea frontierelor, iar la ea au participat succesiv toate guvernările. Dacă lucrurile n-ar sta aşa, ar fi fost observate de mulţi ani vilele care au crescut precum ciupercile, cirezile de maşini de lux din curţile acestora, conturile obeze etc. Dar, până n-a apărut scandalul Schengen, asta n-a preocupat pe nimeni. Şi de ce să preocupe, când din „fructele vămilor" s-au înfruptat până la cel mai înalt nivel toate partidele? De altfel, nici operaţia „virilă" de acum ­nu-mi spune mare lucru. E la nivelul chiticilor şi abia a atins o ştiucă măruntă cât palma. Câtă vreme aceasta nu ajunge la ştiuci, rechini, „Rege", „Regină" şi alte răpitoare, nu se va schimba nimic. În locul vameşilor şi poliţiştilor arestaţi şi daţi afară, vor veni alţii care vor trebui să facă acelaşi lucru - nu doar din lăcomie personală, ci pentru că asta vor aştepta cei care i-au pus, sau le-au vândut posturile! Când dai nişte zeci sau sute de mii de euro pe o asemenea slujbă, se vede treaba că merită. Dar vor avea la fel de mult de „trimis în sus", ca şi nenorociţii aflaţi acum în anchete.