Căldură mare, monşerule!

Lumea este atât de înfierbântată încât n-a ţinut seama de declaraţia de joi din Parlament a preşedintelui, care a socotit demersul parlamentar legitim.

N-a fost nici o lovitură de stat! Am început cu asta, ca să nu mi se reproşeze că plec în vacanţă fără să mă pronunţ în chestiunea cea mai fierbinte a acestor zile mai mult decât fierbinţi. Însă lumea este atât de înfierbântată încât n-a ţinut seama nici măcar de declaraţia de joi din Parlament a preşedintelui, care a salutat noile conduceri ale celor două camere şi a socotit demersul parlamentar legitim. Declaraţia ce merită salutată: e excelent că preşedintele şi-a păstrat calmul, ceea ce fanii Domniei Sale nu reuşesc. Nu, nu e lovitură de stat şi, de altfel, nimic din ce a făcut actuala putere în ultimele două-trei săptămâni nu este lipsit de tradiţie în precedenta guvernare, cu excepţia suspendării preşedintelui.

Era şi imposibil ca antecesorii să fi încercat să-şi suspende mentorul! Nu e nici un „puci parlamentar", după pitoreasca formulă a unui intelectual fin şi subtil îndeobşte, care reuşeşte să dovedească că faptul de a avea trei doctorate pe bune nu te duce automat mai aproape de adevăr decât unul singur şi acela plagiat, cum e cazul actualului premier. Oamenii care îi tot dau cu lovitura de stat şi puciul par să nu ştie că Parlamentul este puterea care reprezintă voinţa poporului în stat, nici că Parlamentul e victima primă a loviturilor de forţă, nu autorul acestora. De la clasicii gândirii politice şi până la Sartori asta face parte din  ABC - ul politici şi mă miră să constat câţi analfabeţi politici avem prin rândurile elitelor gânditoare. Mă rog, poate că românii se dovedesc o dată mai mult protocronişti şi stabilesc o premieră în politica universală! Mai potrivită e formula CTP-ului, după ce i-au trecut fantasmele cu Hitler, „lovitură de popor". Deşi, aş prefera „lovitură de picior căzută", numai că la rugby există fair-play.

Ceea ce uimeşte însă la noua putere este viteza cu care a acţionat, ceea ce ar trebui să-i satisfacă pe preşedinte şi pedelişti - au avut elevi nu doar foarte buni, ci de-a dreptul premianţi! În ce? În modul de a glisa la suprafaţa legii, de a o schimba la nevoie, de a profita de zăpăceala sau neatenţia adversarului. Asta nu e însă lovitură de stat, ci eventual lipsă de fair-play. Dar a vorbi despre fair-play în politica noastră mi se pare cu totul deplasat, mai ales că nici predecesorii nu s-au dovedit campioni la această categorie - ba din contra! Bun, luaţi de viteză, noii guvernanţi au făcut şi prostii cât casa care, dacă nu acum, mai prin toamnă se vor întoarce contra lor.

Nu a avut nici un sens tot efortul - comic în cele din urmă! - făcut pentru a acoperi plagiatul premierului, pentru că acesta se va întoarce ca un bumerang. Nu va trece bine referendumul şi, indiferent de rezultat, plagiatul va redeveni o problemă fierbinte a dezbaterii de dinainte de alegeri. Poate ar fi bine ca dl Ponta să-şi amintească propunerea făcută nu de mult preşedintelui, demisia amândurora, şi să plece din post dacă referendumul conduce la demiterea preşedintelui. Şi chiar dacă nu reuşeşte referendumul! A doua eroare mare şi inutilă este trecerea intempestivă a Monitorului Oficial la Guvern pentru motive penibile - anunţarea delegaţiei la Bruxelles şi desfiinţarea Comisiei de atestare a titlurilor... Având conducerea ambelor Camere, ce nevoie avea USL de asta? Satisfacerea orgoliului, probă de aroganţă? Păi, aroganţa - mai mult decât austeritatea - le-a rupt gâtul predecesorilor la putere...

Ce va fi la referendum? Greu de spus dacă ne gândim la capacitatea de mobilizare a preşedintelui în situaţii electorale. Mai uşor de spus dacă ne gândim la nivelul său actual de popularitate - nici un sondaj din această perioadă nu poate fi socotit serios, din păcate! - şi la dificultăţile unei campanii pe o caniculă ce pare fără sfârşit. Esenţialul campaniei, pentru ambele găşti politice, se va desfăşura în media - clasice şi electronice, inclusiv pe bloguri şi prin sms. Şi aici preşedintele ar avea câteva lucruri de rezolvat - „ascunderea" Dnei Udrea şi a altor lideri PDL, care îi fac mai degrabă deservicii, moderarea tonului fanilor intelectuali, ton a cărui isterie induce isterie şi asta nu-i poate fi de nici un folos. Dar cum nu-s plătit de nimeni drept consilier de campanie, să-i lăsăm, pe toţi!, să se descurce după cum îi ajută capul. Poate e bine că voi urmări de la distanţă bătălia, e posibil să am o privire mai limpede de acolo decât din  miezul „unui ev aprins"! 

Liviu Antonesei este scriitor şi jurnalist. Din aprilie 2010, susţine o rubrică de comentariu politic în „Adevărul”.