„Bătălia“ pentru Iaşi

La Iaşi, la epuizarea unei treimi din campania electorală, aceasta pare să nu fi început încă.

În afară de afişele lipite pe meschinele panouri electorale, aproape nu există semne că suntem în plină „bătălie" pentru Iaşi. Panourile uriaşe, de sute de metri pătraţi, de la ultimele rânduri de alegeri au dispărut, bannerele, altădată agăţate de mai fiecare pereche de stâlpi de iluminat, s-au rărit ca după mai multe rânduri de decimări, de cearşafurile agăţate pe blocuri nici nu poate fi vorba. Parcă şi presa a renunţat să reflecte - ar trebui să inventeze! - ceea ce mai degrabă nu se întâmplă. O fi de vină criza, o fi şi teama de a nu provoca populaţia cu desfăşurări extravagante de forţe, dar eu cred că mai vinovată este noua lege electorală pentru alegerile locale, cu alegerea primarului într-un singur tur. Şi aşa un primar în funcţie pleca în competiţie cu avantajul oferit de inerţia electoratului. Acum, pleacă la drum cu două avantaje, alegerea într-un singur tur fiind chiar mai mare decât primul. De bună seamă că, în 9 cazuri din 10, primarii în funcţie îşi vor păstra posturile, ceea ce nu-i îmbie la campanii spectaculoase. Plecând de la acelaşi calcul, oponenţii lor par cu totul resemnaţi şi mai mult simulează decât chiar fac o campanie menită să le aducă victorie. Din presă, aflu că mai vioaie sunt campaniile desfăşurate în mediul rural - m-aş bucura de această victorie a spiritului civic şi gospodăresc, dacă vioiciunea nu s-ar manifesta mai ales banditeşte - întâmpinare cu pietre a adversarilor, incendierea maşinilor adversarilor, spargerea geamurilor de la casele acestora. De la primele rânduri de alegeri „libere şi corecte" n-am mai auzit de o asemenea aglomeraţie de gesturi violente în satele patriei.

Cele mai multe informaţii despre campania unui candidat, este vorba de dl Nicuşor Dan, îmi sosesc, prin mail, dar şi prin frecventarea în general a cyberspaţiului, de la Bucureşti! Poate e prima oară când regret că nu sunt bucureştean. Cred că, de la începutul pluralismului încoace, ar fi tot prima oară când aş merge la vot cu intenţia de a vota pe cineva, nu pentru a nu câştiga altcineva! Ştiu că şansele dumisale sunt mai degrabă simbolice, dar măcar ştiu că a făcut ceva în viaţă, că a făcut multe şi pentru oraşul său, iar pentru mine faptul că este un candidat chiar independent ar însemna ceva, după cât de sătul sunt de performanţele partidelor noastre, toate. Împreună cu sociologul Mircea Kivu au gândit o campanie activă şi densă. Dacă nu anul acesta, poate peste patru ani va culege roadele.

Revenind la Iaşi, „bătălia" cuprinde 13 candidaţi de primar, 14 se luptă pentru preşedinţia Consiliului Judeţean, în vreme ce 398 îşi doresc să devină consilieri municipali şi 450 să reprezinte judeţul. S-ar putea spune că oferta este numeroasă. În realitate, mai ales în condiţiile noii legi electorale, şanse de succes au foarte puţini. La Primărie, deşi îi atârnă în spate „proiectul Palas", anulat de Justiţie, dar la care lucrările continuă!, prima şansă o are titularul, dl Gheorghe Nichita, candidatul USL, în post din 2003, de la plecarea în diplomaţie a dlui Simirad. Nu-mi dau seama dacă faptul că întreg oraşul e şantier - dat fiind că sunt pornite lucrările la mai multe proiecte europene de infrastructură - este un avantaj sau nu. Unii cetăţeni sunt nemulţumiţi de condiţiile de deplasare, iar adversarii profită - destul de anemic, de altfel - de asta pentru a-l lucra la imagine. Celălalt candidat serios este dl Nicuşor Păduraru, fost prefect şi actual deputat PDL, cu imagine de om cinstit şi competent şi, probabil, singurul politician orange care s-a pus în gură cu dl Băsescu, liderul spiritual al partidului. Cum partidul dumisale e în cădere, i-ar trebui o campanie mult mai susţinută şi personalizată pentru a obţine un scor bun. Ceilalţi candidaţi, mai mult sau mai puţin exotici, nu contează. Fiind vorba de un singur tur, cei care vor să-şi valorifice votul ar trebui să opteze pentru unul din cei doi. La Consiliul Judeţean, lupta va fi între actualul preşedinte, dl Constantin Simirad, ajuns acum la UNPR, după PAC, Partidul Moldovenilor, PDSR, PDL, care, poate prima oară de când face politică, nu e sigur din start de victorie. Prima şansă pare s-o aibă Cristian Adomniţei, USL, deputat, fost ministru al Educaţiei. În jocuri, mai poate fi candidatul PDL, dl Petru Movilă, de asemenea deputat. În cele două consilii, cele mai multe locuri vor fi obţinute, ca şi până acum, de USL şi PDL, probabil cu avantajul celor dintâi.

Liviu Antonesei este scriitor şi jurnalist. Din aprilie 2010 susţine o rubrică săptămânală de comentariu politic în „Adevărul".