Asta este societatea civilă!

În articolul de săptămâna trecută îmi exprimam drept unică speranţă, şi încă foarte firavă!, pentru anul în care am intrat, re-naşterea societăţii civile. Şi, iată, se întâmplă…

În articolul de săptămâna trecută, îmi exprimam drept unică speranţă, şi încă foarte firavă!, pentru anul în care am intrat, re-naşterea societăţii civile. Am şi conversat împreună, pe forum, asupra subiectului şi nu mi s-a părut că înregistrez un foarte mare optimism nici din partea interlocutorilor. Şi, iată, în câteva zile, totul s-a răsturnat! A fost suficientă o greşeală - e drept de proporţii cosmice! - a reprezentantului de vârf al Puterii pentru ca societatea să se trezească. Ceea ce n-a reuşit nici scăderea salariilor, nici plafonarea pensiilor, nici măcar sistemul de coplată cuprins în acelaşi proiect de lege al sănătăţii, între timp retras, a reuşit să provoace umilirea inutilă a unui profesionist onest şi demisia acestuia. Şi de origine arabă, pe deasupra! Dacă ne gândim şi la faptul că revoltele din 1989 de la Timişoara au pornit de la solidarizarea cu un pastor maghiar, mă întreb dacă nu cumva calificarea noastră drept naţionalişti şovini şi xenofobi a devenit un simplu mit sau, mai degrabă, dacă nu există anumite momente astrale în care reuşim să ne depăşim aceste dimensiuni. Oricum, în mai puţin de o săptămână, totul s-a schimbat în peisajul social şi politic din România.

O populaţie care părea în veci adormită, de parcă toate abuzurile petrecute împotriva sa, toate nedreptăţile îndurate ar fi introdus-o în anestezie, într-o eternă narcoză, s-a trezit. S-a trezit cumva ca un boxer, din pumni. Şi dacă, vineri, mişcările de protest au cuprins numai câteva mari oraşe, începând cu Târgu-Mureş, continuând cu Cluj, Timişoara, Sibiu şi Bucureşti, sâmbătă, majoritatea oraşelor de oarecare dimensiune din ţară, inclusiv din molcoma mea Moldovă - Iaşi, Piatra Neamţ -, au găzduit mişcări de protest de amploare variabilă. Mai mult, un miting, cu câteva sute de participanţi, s-a desfăşurat duminică, în timp ce scriam acest comentariu, în oraşul meu, altul fiind anunţat pentru luni dimineaţă! Moldovenii par greu de urnit, dar dacă se urnesc, nu-i mai opreşte nimeni, după cum văd.

Din toate informaţiile primite, reiese că, la nivelul ţării, au protestat câteva zeci de mii de oameni. Dacă această cifră e mare sau mică, nu contează. Trebuie adăugate zecile de mii de persoane care au protestat pe reţelele de socializare, comentatorii corecţi din presă, oengeurile neafiliate politic, modul în care - din păcate! - numai o parte a presei a înţeles că trebuie să prezinte evenimentele pe parcursul lor. Dacă s-au putut „îndrepta" dna Pora şi dl Cărtărescu, sper că şi alţii vor putea face acest pas. În acest moment, nu cred că este necesară o megastructură a societăţii civile de genul „Alianţei Civice", care a dus la eşec prima tentativă de coagulare a spiritului civic, prin aderenţa la o grupare politică. Şi a creat capital politic pentru mulţi dintre liderii săi! Cred că acum sunt preferabile nucleele de iniţiativă presărate peste tot în teritoriu care să-şi coordoneze eforturile şi să anunţe acţiunile prin reţele de socializare, e-mail, telefon şi afişaj. Mai cred că aceste nuclee trebuie să înveţe, cum greu am învăţat noi, mitingiştii anilor '90, să izoleze grupurile de provocatori auto-infiltraţi sau infiltraţi de Jandarmerie, pentru a provoca incidente care să legitimeze intervenţia în forţă. Ştiu despre ce vorbesc, am văzut asta nu doar în România, ci şi în Franţa anului 1990, la protestele liceenilor, când CRS-ul, dornic să-şi folosească bâtele din dotare, dădea drumul la „casseurs" de-a lungul coloanelor de manifestanţi.

Mai cred că partidele trebuie să-şi vadă de treaba lor - activitatea parlamentară, construcţia de proiecte de lege şi de programe etc. -, să nu intervină în aceste proteste dincolo de eventualele declaraţii de simpatie. Protestele de acum sunt o afacere directă între o putere abuzivă şi cei care au mandatat-o să le rezolve, desigur că altfel!, problemele comune. De altfel, când „preşedintele românilor" a încercat să capitalizeze politic revolta, a fost eliminat fără ezitare. Pe merit. Cred că orice alt politruc trebuie să fie tratat la fel de protestatari - şi va fi! Îmi încheiam articolul trecut parafrazând un vers din Eminescu. Cum ieri a fost aniversarea naşterii poetului, îl voi cita: „De ce uitaţi că-n voi e număr şi putere?". Aş spune că am început să-i răspundem - ne-am adus aminte!

PS: Violenţele de sâmbătă seară, mai puţine, dar mai ales de duminică seară, din Bucureşti, nu mai ţin de societatea civilă, ci de provocare. Se impune o anchetă serioasă a Ministerului de Interne şi una parlamentară, pentru a stabili vinovaţii acestor acte incalificabile, menite să compromită o mişcare de protest legitimă. Nu e greu să ne imaginăm cine este de vină, e suficient să punem întrebarea „Cui prodest?", dar cred că avem nevoie de un răspuns calificat.

Liviu Antonesei este scriitor şi jurnalist. Din aprilie 2010 susţine o rubrică săptămânală de comentariu politic în „Adevărul".