Vacile slabe ale lui Băsescu

Cei mai fanatici suporteri ai preşedintelui s-au discreditat odată cu obiectul adoraţiei lor.

În timp ce Traian Băsescu s-a luat la ceartă cu istoria, premierul Chinei, Wen Jiabao, în vizită la Budapesta, nu la Bucureşti, promitea investiţii de miliarde de dolari. Un parlamentar maghiar i-a cerut să investească şi în porturile Constanţa şi Galaţi, importante pentru exporturile ungureşti.

În primii şapte ani de mandat, lui Traian Băsescu  i-au ieşit în cale, ca în Biblie, numai vaci grase. Personal, a câştigat toate alegerile, plus două referendumuri: cel privind propria sa demitere şi cel având ca temă parlamentul unicameral cu maximum 300 de deputaţi. Preşedintele a dovedit că poate ieşi învingător din situaţii disperate, iar atacurile sale directe la adresa adversarilor ­l-au făcut de multe ori câştigător prin KO. Au muşcat ţărâna în faţa sa arogantul Adrian Năstase, experimentatul Ion Iliescu, încasatorul Mircea Geoană. Dintre toţi, doar Călin Popescu-Tăriceanu a terminat meciul în picioare. Acum, Băsescu s-a obişnuit să-i numere pe Antonescu şi pe Ponta. „Bombardierul" din Murfatlar a făcut însă greşeala vieţii sale lovindu-l pe la spate pe Regele Mihai. Episodul a stârnit indignare, iar cei mai fanatici suporteri ai stilului prezidenţial de a face politică s-au discreditat odată cu obiectul adoraţiei lor.

Momentul are însă semnificaţii mai profunde. Vacile grase s-au terminat pentru Traian Băsescu. Erodarea popularităţii sale din ultimii doi ani a pus-o pe seama măsurilor dure antisociale pe care le-a ­luat, o explicaţie care rezistă în cea mai mare parte. Promisiunea că va fi mai bine, după ce va fi mai rău, a păstrat pentru Domnia Sa şi pentru PDL un nucleu electoral dur, în jur de 15%. Pornind de la această bază, Traian Băsescu şi Guvernul PDL, aflaţi la butoane ca organizatori ai alegerilor, puteau scoate un 25% sau mai bine prin metodele deja patentate: trasarea colegiilor electorale, mituirea votanţilor, racolarea primarilor, voturi din străinătate, turismul din ziua alegerilor. Apoi, în lipsa unui partid cu majoritate de peste 50%, Traian Băsescu ar fi reuşit să alcătuiască o coaliţie convenabilă. A făcut-o în 2004, când PSD se vedea deja la guvernare, dar trecerea lui Dan Voiculescu în tabăra prezidenţială a adus Alianţa DA la guvernare. A făcut-o în 2008 cu PSD şi PDL, cine ar fi crezut? A făcut-o şi în 2009 cu PDL, UDMR, Minorităţi şi cu UNPR, partidul rupt din PSD. Ar fi găsit formula salvatoare şi în 2012.

Dar atacul la Rege distruge imaginea lui Băsescu de politician care sacrifică popularitatea sa pentru interesul naţional, imagine pe care aparatul său de propagandă reuşea să o mai promoveze, cât de cât. Românii nu-l percep pe Regele Mihai ca făcând parte din cercul de băieţi cu care Băsescu se înjură la antrenamente. La 90 de ani, pe care îi sărbătoreşte în acest an, Regele a ajuns să fie considerat un simbol, printre puţinele rămase în conştiinţa publică. Episodul „Regele Mihai" marchează începutul sfârşitului pentru preşedinţia lui Traian Băsescu. Sigur, mandatul său se termină în 2014, dar, de acum încolo, din Dâmboviţa îi vor ieşi în ­cale vacile slabe.