PDL, pe urmele PNŢCD

Sorin Frunzăverde nu este singurul lider PDL profund nemulţumit de situaţia partidului.

Anunţata plecare a lui Sorin Frunzăverde din PDL nu face decât să arate situaţia gravă în care a ajuns partidul de guvernământ prăbuşit sub povara propriilor erori. Teza conform căreia PDL a scăzut în sondaje pentru că a luat măsuri de austeritate dure, dar absolut necesare este valabilă doar într-o mică măsură. În realitate, imaginea de partid corupt, clientelar şi preocupat doar să ofere contracte cu statul propriilor sponsori este piatra de moară care atârnă de gâtul PDL.

De ani de zile, partidul este condus de capi ai unor centre de interese care au stat împreună pentru că doar aşa puteau avea acces la butoane. PDL a renunţat la propria personalitate politică, crezând că simpla îndeplinire a indicaţiilor de la Cotroceni ţine loc şi de ideologie, şi de program de guvernare. Vocile unor importanţi membri, catalogaţi cu dispreţ drept „intelectuali", au fost acoperite  de declaraţiile belicoase ale greilor partidului deranjaţi că nu toată lumea le cântă în strună.

În PDL, dezbaterea a fost excomunicată, iar abordarea critică a devenit delict de opinie. Interesul clientelei politice a rămas pe tot parcursul guvernării principala preocupare a partidului. Lucrurile au funcţionat de minune atât timp cât au fost bani şi a existat la Palatul Victoria omul care dirija fondurile publice spre feudele portocalii. Pe acelaşi lucru se bazează PDL şi la actualele alegeri. Sume importante urmau să fie trimise în teritoriu înaintea scrutinului local din 10 iunie.

Dar maşinăria a început să se gripeze. Pe de o parte, bugetul nu mai este aşa de darnic. Pe de altă parte, noul premier pare mai puţin dispus să arunce cu banii, ştiind prea bine care sunt perspectivele economice şi constrângerile angajate cu instituţiile financiare internaţionale.

Sorin Frunzăverde nu este singurul nemulţumit din partid. Cezar Preda îl acuză direct pe Emil Boc pentru că a adus PDL în pragul dezastrului. Iar pe măsură ce lucrurile vor merge tot mai prost, conflictele dintre liderii partidului se vor acutiza. Pe acest fundal, tot mai mulţi parlamentari şi aleşi locali vor încerca să se reorienteze politic pentru a-şi salva pielea. E clar că partidul va avea mult mai puţine funcţii de oferit după alegerile din acest an, aşa că un nou semn electoral este de dorit în aceste vremuri de restrişte. Marele defect al guvernării clientelare este că tocmai clientela pe care ai îngrăşat-o te lasă la greu. Abonaţii partidului stau cu ochii pe sondaje şi calculează. În momentul în care consideră că nu mai sunt şanse, părăsesc fără regrete corabia.

PNŢCD este exemplul de partid distrus de propria guvernare. PDL ar putea fi al doilea. Spre deosebire de PNŢCD, PDL poate spune că poate beneficia în continuare de sprijinul preşedintelui Traian Băsescu, fiind în avantaj faţă de ţărăniştii din anul 2000, care nu s-au mai putut baza pe Emil Constantinescu. Dar va merge preşedintele alături de PDL până la capăt? 

Ion M. Ioniţă este Senior Editor "Adevărul"