Ne apucăm de treabă, domnule Băsescu?

Reforma statului nu se poate face fără reforma partidelor.

Tot auzindu-l pe preşedinte vorbind despre reforme, propagandiştii portocalii au crezut că l-au apucat pe Dumnezeu de un picior şi s-au apucat să înfiereze statul social pe care l-au transformat pe loc în duşman al poporului. Şi dăi, şi luptă! Din cauza statului am ajuns un popor care şade cu mâna întinsă la capul podului electoral, poate-poate mai pică un kil de zahăr sau vreo şapcă de partid, plus bricheta aferentă. Tot statul ăsta nenorocit încurajează nemunca plătind ajutoare sociale tuturor beţivilor, se mai indignează câte un „îndurerat de patrie". Apariţia „îndureraţilor de patrie" este o expresie pe care Traian Băsescu a folosit-o ieri în cuvântarea rostită la dezbaterea despre reforma statului, găzduită de Institutul de Studii Populare. Preşedintele se referea la „îndureraţii" care se plâng că nu există o strategie naţională, dar sintagma este bună, are aplicaţie universală şi şeful statului se poate mândri, pe bună dreptate, că a introdus-o în circuitul public.

Dar nu asta era ideea bună a preşedintelui. Spre deosebire de politrucii săi, Băsescu a spus că statul social nu trebuie desfiinţat, ci doar redefinit. Ceea ce este corect. Nu bietul stat este de vină că se dau ajutoare sociale unora care nu merită. Nu pârlitul de stat a decis să-şi umfle schemele de personal cu toţi clienţii politici, hoţi şi incompetenţi. Nu, domnilor, statul nu face decât ceea ce i se spune să facă de către cei aflaţi la conducere. De 20 de ani, politicienii au comandat statului şi statul s-a supus, că nu avea încotro. Acum, statul e scos vinovat. Nu i-a dat afară fiecare partid pe toţi funcţionarii puşi de cei de dinainte? Ba bine că nu. Şi strigă acum că statul e obez! Păi nu voi l-aţi îngrăşat cu neamurile voastre politice, indiferent că au fost de stânga sau de dreapta?

Dar statul trebuie să asigure servicii publice de calitate pentru cetăţenii săi. Asta nu este nici populism, nici pomană. Este datoria celor care spun că vor să reformeze statul. Dacă nu, orice reformă nu are niciun sens şi nu va fi susţinută de nimeni, nici de funcţionari, nici de populaţie.

Dacă Traian Băsescu este decis să facă ceea ce spune, atunci inamicii săi nu sunt nici posturile de televiziune ale mogulilor, nici oamenii de afaceri care vor să ducă ţara în colaps. Cauza relelor este înăuntrul sistemelor de partid. Acolo se ţes reţelele de clientelism, acolo se deturnează banii publici, acolo se transformă statul într-un monstru gras şi cheltuitor. Pentru că banii risipiţi de stat se regăsesc întotdeauna în buzunarele amicilor politici. Aşa se închide cercul sponsorizărilor electorale. Kilul de făină e plătit însutit de alegătorul care s-a bucurat că ia ceva pe votul lui.

Reforma statului nu se poate face fără reforma partidelor, iar reforma partidelor nu se poate face fără reforma finanţării partidelor. Aici e aici! Preşedintele a propus ca soluţie finanţarea numai de la buget a campaniilor electorale. Se dă fiecărui candidat o sumă şi apoi se decontează. Cine bea banii plăteşte. Sună bine. Domnule preşedinte, când ne apucăm şi noi de reforma statului?