Cine e cel mai mare diliu în afacerea Oltchim

De ce nu am vândut Uzinele Dacia Mamei Omida şi Sidex-ul urmaşelor ei, Vanessa şi Melisa?

Nu este grav că un personaj cuprins de delir maniacal depune o hârtie la un ghişeu al statului. Cazuri din astea sunt cu miile. Unii reclamă că sunt răpiţi de extratereştri, alţii că s-au întâlnit cu Yeti în spatele grădinii, experienţe pe care ţin să le aducă la cunoştinţa autorităţilor în drept.

Dan Diaconescu anunţa poporul, cu câtăva vreme în urmă, să stea în faţa televizorului pentru că, din clipă în clipă, va transmite în exclusivitate un interviu cu o fantomă care avea informaţii esenţiale în cazul Elodia. Sub conducerea domnului Daniel Chiţoiu, Ministerul Economiei, prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, instituţie aflată sub ocârmuirea domnului Remus Vulpescu, a înregistrat o hârtie din partea numitului Diaconescu în chestiunea privatizării Oltchim. În afara celor 200 de milioane de lei, oferta pentru combinatul falimentar, Diaconescu ar mai băga vreo două miliarde de euro pentru a salva industria românească, de la căi ferate, la rafinării şi de la transportul pe conducte, la minele de sare. Atenţiune, infirmieri! Reţeta miracolului economic o reprezintă trecerea prin privatizare a acestor entităţi în proprietatea poporului.

Deci, ceea ce este în prezent proprietate a poporului, pentru că este vorba despre întreprinderi din portofoliul statului, trece prin privatizare tot în proprietatea poporului! Doamne, şi de când tânjea România după un Premiu Nobel. Ne tot gândeam la literatură, iată că îl poate lua Dan Diaconescu în economie!

Dar, talentatul domn Vulpescu a admis oferta lui Dan Diaconescu. Prezumtivul plan de afaceri şi prezumtiva sumă alocată cumpărării Oltchim au reprezentat argumente solide pentru ca OPSPI să-l declare câştigător într-o privatizare- cheie, urmărită cu atenţie de la Washington de FMI.

Te întrebi de ce nu am vândut Uzinele Dacia Mamei Omida şi Sidex-ul urmaşelor ei, vrăjitoarele Vanessa şi Melisa. Licitaţia cu strigare ar fi fost condusă de domnul Vulpescu în cimitir, la miezul nopţii, pe lună plină, după ce s-ar fi transmis în direct ritualul de sacrificare a unui cocoş obligatoriu negru ca tăciunele.

Acum, Dan Diaconescu nu are cea mai mare vină în toată tărăşenia. Omul a depus o hârtie. Adevăraţii dilii sunt cei care l-au declarat câştigător în afacerea Oltchim. Un Oficiu al Participaţiilor Statului şi al Privatizării în Industrie, un Minister al Economiei şi un Guvern de ţară nu pot lua elucubraţiile unui individ de bune şi să joace împreună marea cacealma a privatizării a ceea ce a mai rămas din industria chimică. Este la fel cum ai pune maimuţa în faţa tastaturii şi apoi ai declara că aştepţi finalizarea celui mai mare roman care a fost scris vreodată.

Cazul Oltchim are două explicaţii. Pe de o parte, se poate crede că licitaţia a fost organizată conform tuturor regulilor în materie şi că oferta cea mai bună din punct de vedere financiar a câştigat. Autorităţile, în buna lor credinţă, au considerat valabile afirmaţiile lui Dan Diaconescu şi i-au vândut Oltchimul spre binele ţării, al oamenilor şi al economiei româneşti. Nimeni nu s-a gândit că firmele lui Dan Diaconescu sunt toate datoare la stat, adică datoare în faţa poporului căruia nu-i plăteşte impozitele pentru sănătate, învăţământ, pensii.

Nimeni nu a băgat de seamă că Dan Diaconescu este judecat pentru şantaj. Nimeni nu s-a întrebat de unde are banii. Şi acum au văzut că nu mai semnează contractul. Ce ghinion! Dar, în această variantă, înseamnă că instituţiile statului nu au funcţionat deloc. Într-o privatizare de asemenea amploare, nu au venit informaţii nici de la Justiţie, nici de la SRI, nici de la Fisc, nici de la Parchete. Da, dar premierul Ponta tocmai a afirmat că Dan Diaconescu nu are banii şi că licitaţia se va relua. De unde o fi ştiut?

Pe de altă parte, se prea poate ca Guvernul să fi înscenat farsa pentru a demonstra cine este cu adevărat salvatorul poporului. Dar trebuie să fii sărit rău de pe fix ca să pui la cale un plan în care să bagi în rahat credibilitatea unei ţări întregi, doar pentru a demonstra ceea ce toată lumea cu minimă raţiune ştia de mult. Iar adepţii lui Dan Diaconescu, mulţi-puţini, vor fi convinşi în continuare că Salvatorului nu i s-a dat Oltchimul din cauza ciocoilor şi a vampirilor care sug sângele poporului.

Pentru o asemenea performanţă care retrogradează România la ratingul „imbecilitate" în ceea ce priveşte administraţia, o serie de domni ar trebui să-l urmeze pe Diaconescu şi să o şteargă repede din ţară.

Ion M. Ioniţă  este senior editor al ziarului „Adevărul"  şi redactor-şef al revistelor „Historia" şi „Foreign Policy".