Ce are sula cu spaţiul Schengen?

Comisia este gardianul respectării tratatelor şi acest lucru ar trebui să fie valabil pentru toate părţile semnatare.

Odată încheiat episodul suspendării prin revenirea preşedintelui la Cotroceni, încep să se adune notele de plată. Comisia Europeană l-a sprijinit pe Traian Băsescu, iar Viviane Reding, comisarul pentru Justiţie, a fost pricipala armă care a demolat din exterior acţiunile Guvernului Ponta. Acum, rezolvată criza, toată lumea ar trebui să fie mulţumită, şi Barroso, şi Merkel, şi Gordon, şi doamna Reding. Surpriză!, lucrurile nu stau chiar aşa.

Comisarul pentru Justiţie nu mai critică doar Guvernul USL, ci a luat la ochi România, care e pusă să plătească la grămadă pentru acrobaţiile politice din această vară. Doamna Reding zice că nu ar fi surprinsă deloc dacă ţara noastră ar fi lăsată pe dinafara spaţiului Schengen din raţiuni politice. Până acum, vicepreşedintele Comisiei Europene a făcut elogiul respectării regulilor, acuzând tocmai schimbarea acestora în timpul procesului de suspendare şi apoi de demitere a preşedintelui Traian Băsescu.

Sub presiunile exercitate de UE, SUA, state europene şi chiar FMI, după cum a declarat chiar doamna Reding, autorităţile de la Bucureşti au acceptat cele 11 porunci de la Bruxelles, ceea ce a decis soarta referendumului în sensul pozitiv avut în vedere de actorii internaţionali menţionaţi mai sus. Regula arbitrariului impusă prin forţa majorităţii a trebuit să fie abandonată de USL.

Iată că acum, ceea ce era condamnabil pentru USL devine practicabil pentru doamna Reding. Nimeni nu a legat aderarea la Schengen de criteriile politice şi cu atât mai mult de Mecanismul de Cooperare şi Verificare. Dintr-odată, acest lucru devine foarte firesc pentru Comisarul pentru Justiţie care vorbeşte acum cu seninătate despre aplicarea altor criterii României decât cele cuprinse în angajamentele oficiale. Se spune că ceea ce îi este permis lui Jupiter nu îi este îngăduit oricărui bou, dar o asemenea prevedere nu apare în documentele şi obligaţiile asumate de România faţă de Uniunea Europeană. Comisia este gardianul respectării tratatelor şi acest lucru ar trebui să fie valabil pentru toate părţile semnatare.

României i s-a refuzat accesul în Schengen încă de pe vremea guvernării PDL, când s-au găsit state precum Olanda care să se facă purtătoare de cuvânt ale celor care preferau să se opună în tăcere. Criza politică de la Bucureşti, deşi rezolvată favorabil, a devenit acum un pretext străveziu pentru a mai bloca încă o dată intrarea  noastră în zona Schengen. Oamenii sunt cei care beneficiază în primul rând, şi prin ei întreaga economie, de circulaţia fără bariere în acest spaţiu european. Tratamentul aplicat României este incorect şi preşedintele Traian Băsescu a spus pe vremuri că nu trebuie să stăm ca râmele în faţa unei asemenea atitudini. Între timp, am ajuns să considerăm că nici comparaţia cu râmele nu mai este de actualitate, de vreme ce nu ni se mai aplică, nici măcar de formă, ceea ce credeam că înseamnă criterii de aderare la Schengen.

Din păcate, slăbiciunea politică internă, divizarea şi ura ne-au dus în situaţia de a nu mai putea riposta. Incapacitatea de a absorbi banii europeni sau cheltuirea lor frauduloasă, proasta administraţie, conflictele politice generate de competiţia pentru accesul la resursele publice, corupţia reală au făcut praf nu numai imaginea ţării în Uniunea Europeană, dar au dat apă la moară tuturor celor care consideră România un stat de rangul al doilea pe care îl tratezi cum îţi vine la gură.

Realitatea asta este, şi nu poate fi schimbată pe termen scurt. Germania vorbeşte despre mai multă Europă ca unică soluţie de depăşire a crizei structurale care afectează Uniunea Europeană. Deşi liderii europeni se tem să o spună, termenul de federalizare este cel potrivit. Cel mai probabil, este şi soluţia viabilă. Pentru a se ajunge acolo, este nevoie de mai multă energie, viziune şi hotărâre decât a fost nevoie pentru lărgirea Uniunii Europene. Preşedintele Băsescu s-a declarat un suporter dedicat al acestui proces, vorbind deschis despre perspectiva Statelor Unite ale Europei. Mai unită, Europa poate face faţă gobalizării, ascensiunii Chinei sau a celorlalte state emergente. Dar, dacă tot suntem condamnaţi să ne unim, atunci regulile trebuie respectate de toată lumea. Ce are sula cu prefectura spaţiului Schengen?

Ion M. Ioniţă  este senior editor al ziarului „Adevărul"  şi redactor-şef al revistelor „Historia" şi „Foreign Policy".