Boicotarea României

Boicotarea referendumului va adânci criza în loc să o rezolve.

Decizia de boicotare a referendumului are la bază un joc care se duce la două capete. Dacă jumătate plus unu dintre alegători nu se prezintă la urne,  referendumul nu va fi validat de Curtea Constituţională. Iar, dacă se atinge pragul de prezenţă, tabăra pro-Băsescu va susţine că referendumul a fost fraudat. Cu câteva zile în urmă, Traian Băsescu declara ferm că se va despărţi de liderii PDL, dacă aceştia vor cere cetăţenilor să nu meargă la urne. Acum, situaţia s-a schimbat radical. Deja, Traian Băsescu vorbeşte despre fraudare aşa cum a făcut-o şi în 2004. Consecinţele unui asemenea joc pot fi dramatice.

Până acum, toate momentele electorale au fost recunoscute, indiferent cine au fost câştigătorii şi cine au fost perdanţii. Competiţia politică a fost purtată mereu la limită, dar niciodată nu s-a trecut peste voinţa exprimată la urne. Din păcate, astăzi s-a depăşit o graniţă dincolo de care nu ne poate aştepta decât haosul politic şi anarhia constituţională.

Apelul PDL va scădea drastic ponderea susţinătorilor lui Traian Băsescu care se vor prezenta la referendum. Rezultatele vor arăta o distanţă enormă între cei care susţin demiterea şi cei care vor ca Traian Băsescu să revină la Cotroceni. Cu toate acestea, preşedintele suspendat va spune că este foarte legitim să-şi reia mandatul pentru că alegătorii care au stat acasă sunt mai mulţi decât votanţii pentru emitere. În această logică, toţi absenteiştii devin automat susţinători ai lui Traian Băsescu.

Constituţia prevede organizarea referendumului în caz de suspendare a preşedintelui ca ultimă instanţă în rezolvarea unei crize politice majore. Referendumul este chemat să liniştească apele într-un moment de furtună, în care niciun alt mecanism nu mai poate funcţiona. Ocolirea referendumului prin îndemnul adresat alegătorilor de a sta acasă, chiar dacă va permite întoarcerea lui Traian Băsescu la Cotroceni, nu va rezolva criza. Societatea se va regăsi după momentul 29 iulie şi mai polarizată, şi mai fragmentată, şi mai plină de ură.

În situaţiile de criză politică, democraţiile apelează la verdictul popular. Cel mai adesea se merge pe varianta alegerilor anticipate. În momentele în care au suferit pierderi importante la capitolul încredere, lideri importanţi din Uniunea Europeană au renunţat să se mai bată pentru funcţie. Au considerat că, în condiţiile unui suport popular redus considerabil, este în interesul general să facă un pas înapoi. Exemplele sunt numeroase, cele mai recente fiind în Grecia şi Italia, acolo unde personalităţi ca Papandreou şi Berlusconi au trebuit să cedeze pentru a nu inflama şi mai mult situaţia politică din ţările lor afectate sever de criza economică.

Ce se va întâmpla în România dacă referendumul nu va fi validat sau nu va fi recunoscut ca unică soluţie de ieşire din impas? Cine pe cine va mai recunoaşte ca autoritate în stat? Singurii care pot pune capăt crizei sunt românii pe care unii îi doresc prezenţi la scrutin, iar alţii îi vor departe de secţiile de vot. Dar  vocea poporului se aude cel mai bine numai din urne.

Ion M. Ioniţă este senior editor "Adevărul"