Basarabia!

Ciocnirile de interese strategice care au rupt Moldova în două în 1812 nu au dispărut între timp.

Mai 1812, mai precis 16 mai. La  Bucureşti se semnează pacea în urma războiului ruso-turc. Imperiul Ţarist îşi impune interesele şi va ocupa jumătate din Ţara Moldovei, stabilind un hotar pe Prut. Teritoriul va rămâne şi astăzi în conştiinţa românilor sub numele de „Basarabia".

Efectele ocupaţiei de acum 200 de ani se simt astăzi din plin. Trăim realitatea existenţei a două state româneşti şi suntem departe de a ne înţelege pe deplin unii pe alţii şi de a ne depăşi prejudecăţile.

Ce s-a întâmplat acum 200 de ani? Cum a ajuns jumătate din Moldova sub ruşi? Care a fost jocul marilor puteri? De unde vine numele de Basarabia? Cum a administrat Imperiul Ţarist teritoriul? Care au fost consecinţele în ceea ce priveşte schimbarea raporturilor etnice, a mentalităţilor, în ceea ce priveşte identitatea naţională?

Presa, clasa politică şi elitele româneşti au prea puţin timp pentru a răspunde unor asemenea întrebări.  Revista „Historia" din această lună este dedicată exclusiv desluşirii evenimentelor de acum două veacuri şi efectelor acestora. De ce am luat această decizie editorială?  În primul rând, pentru că am obosit să tot ascultăm tocitele clişee despre Moldova de dincolo de Prut. De ajuns cu abordările de faţadă şi  cu declaraţiile patetice, cu aer compătimitor şi pretins patriotice.

Sunt întrebări cărora revista „Historia" încearcă să le ofere răspunsuri cât mai cuprinzătoare. Şi, pentru a fi cât mai aproape de subiect, am apelat şi la istorici şi specialişti din Republica Moldova.

Cititorii au privilegiul să intre acum în culisele negocierilor dintre marile puteri, negocieri care au dus la nefericitul Tratat de la Bucureşti. Vedem cum a jucat diplomaţia rusă, cum a reacţionat Franţa lui Napoleon, ce a vrut Imperiul Britanic. Fâşia dintre Prut şi Nistru a devenit din acel moment o piesă în Marele Joc al puterilor mondiale. Gurile Dunării şi balansul de forţe în Marea Neagră şi în Peninsula Balcanică au căpătat valoare geostrategică. Astăzi, vorbim despre conflictele îngheţate din bazinul Mării Negre, despre trupele ruseşti din Transnistria, despre scutul american de la Deveselu şi despre reacţiile Moscovei la adresa acestei iniţiative.

Văzând ce s-a întâmplat atunci şi, mai ales, care au fost interesele din spatele deciziilor de acum 200 de ani, putem să ne închipuim ce se petrece astăzi în aproximativ aceleaşi cancelarii. Ciocnirile de interese strategice care au rupt Moldova în două în 1812 nu au dispărut între timp. Dar lumea are mult mai multe faţete. Marja de joc s-a mărit considerabil şi naţiunile mici se pot baza mult mai mult pe resursele proprii pentru a-şi urmări interesele. Moldova este o lecţie de istorie pe care nu numai românii au suferit-o. Alţii au dispărut cu totul de pe hartă. Au avut puterea să revină, pregătiţi pentru vremurile mai favorabile.

Istoria oferă şi ocazii bune. Important este să înţelegi ceea ce se întâmplă şi să ai inteligenţa să foloseşti conjuncturile benefice.

Editorialul a apărut şi în numărul din această lună al revistei  „Historia"

Ion M. Ioniţă este senior editor ''Adevărul''