Ravagiile Doamnei

Doamna în negru cu coasa pe umăr calcă fără noimă ogorul fotbalului nostru.

Un inventar dureros semnalează despărţiri premature de cariere, de admiratori, de amintiri, de agoniseală. Efortul fizic prelungit, încordarea nervoasă, povara gloriei, medicamentaţia dubioasă să fie de vină? Avem datoria să ne înclinăm, mângâindu-le memoria. Pomelnicul e lung, limitându-mă la prim-planuri, cerând iertare umbrelor omise. Mişa Klein, Vrăbioru, Hâldan şi Cristi Neamţu au căzut la datorie.

Timişoara a rămas orfană de Păltinişanu, Cotec, Mioc şi Anghel. Marele Dobrin s-a retras fără să-şi mai poată cântări pensia. Craiova s-a despărţit de Oblemenco, Stâmbeanu, Crişan şi Deselenicu.

Parcă pedepsită pentru a fi îndrăznit să anine tricolorul de coroana fotbalului mondial, generaţia Guadalajara 70 a plătit un tribut greu, şapte componenţi ai lotului urcându-se la cer: Adamache, Ivăncescu, Dan Coe, Mocanu, Gigi Tătaru, Dobrin, Dumitrache. Nu mă îndoiesc că profesorul lor Angelo Niculescu, un simbol al vechilor isprăvi, la cei 89 de ani ai săi, murmură cu dor numele elevilor absenţi.

Sprijinindu-se mereu într-o piramidă de oase, viaţa merge înainte. Iată, am intrat în febra calificărilor la CE 2012. În gura Raiului, Dobrin şi Dumitrache pariază zâmbind enigmatic.