Pandurii lui Marin

Pandurii lui Marin sunt întrucâtva urmaşii pandurilor lui Tudor, cărora le moştenesc mândria şi arţagul.

Marin Condescu este un barosan, mai mare peste sindicatul mineritului şi peste o echipă de fotbal din Târgu Jiu, smulsă din adâncuri şi impusă pe prima scenă.

El este singurul conducător din Liga I care a avut deminitatea să boicoteze, prin absenţă, aşa zisele alegeri pentru şefia LPF-ului. Unirea Urziceni a protestat şi ea, dar cu o mână moartă, abţinându-se de la vot, într-o criză de gelozie, indispusă că eternul şef al Ligii n-a onorat-o cu prezenţa la întâlnirile europene.

După cum se ştie"alegerile" s-au disputat la începutul acestei săptămâni, reînscăunându-l pe Mitică Dragomir cu voturile a 16 supuşi. Mitică Dragomir este o fosilă vivace.

Puterea care l-a protejat a căzut de mult. FC Scor­ni­ceşti, fosta lui echipă, s-a degradat o dată cu localitatea cândva înfloritoare. El a rămas însă pe poziţii, aşa cum îl ştim prosper, intelligent, diplomat, hapsân, oportunist, spi­ri­tual, cameleonic, îndrăzneţ.

El colorează peisajul fotbalului nostru venind din străfundurile spiritului autohton, fiind un personaj complex, un fel de Dinu Păturică corcit cu Farfuridi. E de ajuns să-i priveşti o fotografie mărită prin paginile ziarelor, care îl defineşte.

Prăvălit într-un fotoliu cu burta înainte, cu o mână înfiptă ca o gheară într-un dosar şi cu picioarele pe birou. Pe sub lentile privirea jucăuşă, deşi grea, nu dă doi bani pe tine. Fotbalul nostru se îneacă în mediocritate şi scandaluri. Aşa ne trebuie.