Ieri şi azi

N-am fost niciodată o mare putere în fotbal, dar contam în orice caz, consolidaţi de bravurile Stelei în CCE.

Statura ambasadorilor noştri în campionatele altora măsoară de asemenea altitudinea fotbalului de acasă. Trecutul copt e ilustrat aşadar şi de seminţele aruncate în brazda altora.

E suficient să amintim de Ion Ionescu, cândva golgheter de temut în Bundesliga, de Marcel Răducanu, care a colorat jocul forte, dar linear al lui Dortmund, de uriaşii Gică, Hagi şi Popescu, echipaţi în cabinele ilustre ale lui Di Ştefano şi Cruyff, de Belodedici, subjugând tribuna Stelei Roşii Belgrad, de Dan Petrescu, călit în focul marelui fotbal englez, de Răducioiu, care a brăzdat Il Calcio, de Timofte, respectat în campionatul lusitan, de Adi Ilie, înfrăţit cu izbânzile Valenciei, de Viorel Moldovan, care a zgâlţâit Hexagonul cu şuturile sale năprasnice. Prezentul fad demonstrat de marginalizarea în arena internaţională nu poate furniza marfă de calitate. Înălţăm o singură stea luminoasă, pe Chivu, cealaltă, Mutu, pâlpâie din motive cunoscute.

Un element de nădejde ar fi Raţ, într-un fotbal totuşi subaltern ca cel ucrainean. Mai contează şi Marica, dezinvolt în Bundesliga. Ceilalţi, mulţi, plafonaţi, rezerve de meserie, trepăduşi prin echipe mărunte şi prin ligile inferioare. Nu-mi vorbiţi de Rădoi, sultan în fotbalul arab devenit un fel de halat de mătase pentru celebrităţi relaxate.