Slavă Domnului, am trăit o epocă interesantă!

Despre perioada primilor ani postdecembrişti se pot spune multe lucruri. În niciun caz însă că ar fi fost plicticoasă.

Sub titlul O lovitură de stat prost mascată, prezentul volum adună toate textele mele apărute în diferite publicaţii, între 19 ianuarie 1990 şi 9 octombrie 1991. Debutul meu în comentariu politic sau în ceea ce Nicolae Manolescu numea, într-o cronică din România literară, din 7 noiembrie 1991 (reprodusă într-o Addenda la acest volum), proză politică, a avut loc în 19 ianuarie 1990, cu un text tipărit în primul număr al ziarului particular Observator. De atunci şi până azi, am publicat mii de articole consacrate evenimentelor social-politice postdecembriste, scriind ani întregi zi de zi, ba chiar, în unele perioade, iscălind pentru mai multe gazete în acelaşi timp.

Cu două excepţii, n-am strâns aceste texte în producţii editoriale. Dacă aş fi făcut-o, volumele rezultate ar fi umplut rafturile unei biblioteci. M-am ferit să-mi strâng textele în cărţi dintr-un motiv pe care l-am mai spus: nu cred în rezistenţa la examenul timpului a producţiilor mele gazetăreşti. De aceea, am preferat să le las să moară în colecţiile prăfuite şi zdrenţuite ale ziarelor.

M-am decis să fac însă o excepţie de la această regulă cu textele publicate în primii ani postdecembrişti. Printre multe alte nenorociri mai mari sau mai mici, mai profunde sau mai de suprafaţă, ceauşismul din perioada premergătoare lui 1989 e responsabil şi de cea a monotoniei. Practic, nu se mai întâmplă nimic. De la viaţa politică pînă la viaţa cotidiană, totul se repetă într-un fel sau altul: congrese, şedinţe, discursuri, emisiuni de televiziune, zile de muncă şi zile de odihnă, festivităţi grandomane. Fostul Secretar General al Partidului a fost condamnat la moarte şi împuşcat pentru genocid. În realitate, el trebuia judecat şi condamnat pentru un lucru mult mai înfricoşător: Plicticoşenia în care aruncase întreaga societatea românească a ultimilor săi ani de domnie.

Despre perioada primilor ani postdecembrişti se pot spune multe lucruri. În nici un caz însă că ar fi fost plicticoasă. Dimpotrivă, ea a fost una a evenimentelor senzaţionale, trăite de români sub triplul lor aspect: de noutate absolută, de imprevizibilitate şi de enigmatic.

Pentru subsemnatul, care le-a trăit nu numai ca publicist şi făcător de gazete, dar şi ca simplu cetăţean, aceste evenimente s-au constituit într-o veritabilă provocare. Descrierea, înţelegerea, povestirea lor, dar, mai ales, dibuirea dedesubturilor, au făcut ca textele mele să depăşească, prin amploare şi conţinut, hotarele unor simple comentarii, pentru a deveni veritabile eseuri. De aceea, spre deosebire de alte texte, cele publicate între ianuarie 1990 - noiembrie 1992 le pot strânge în volum fără teama că între coperte s-ar găsi doar efemerul gazetăresc.

Într-o conferinţă ţinută în 14 decembrie 1957, Albert Camus făcea acestă confesiune tulburătoare: „Un înţelept oriental cerea mereu, în rugăciunile sale, ca Domnul să-l ocrotească de a trăi o epocă interesantă. Cum noi nu suntem înţelepţi, divinitatea nu ne-a putut ocroti, şi trăim astfel o epocă interesantă". Întorcându-mă asupra primilor ani postdecembrişti, pot spune şi eu, asemenea marelui publicist şi scriitor, că am trăit, alături de toţi românii, o epocă interesantă, ba chiar, în multe dintre momentele sale cheie, senzaţională.

Nu ştiu cum mă privesc tinerii gazetari de azi. Citând însă textele reunite în acest volum, sunt sigur că ar avea un motiv serios să mă invidieze: Spre deosebire de ei, am trăit, dar mai ales am scris despre o epocă interesantă. Şi ce altceva îşi poate dori un ziarist?!

Din Prefaţa la volumul O lovitură de stat prost mascată (proză politică), apărut la editura Adevărul Holding. Volumul va fi lansat la Târgul de carte Gaudeamus.