Scandalul filmuleţului cu Fidel Castro în pijama

Ce imagini conţine caseta de trei minute ca să justifice nu numai furtuna mediatică, dar şi suma de 100.000 de dolari, cu care a fost achiziţionată?

Numărul din august al revistei „Historia" publică un eseu de-al subsemnatului, aşezat sub titlul „Un secret de stat: Femeile din viaţa lui Fidel Castro". Capitol din cartea de note de călătorie din Cuba, eseul abordează, printre altele, şi cauzele pentru care relaţia cu femeile şi, în general, viaţa intimă a lui Fidel Castro constituie unul dintre cele mai bine păzite secrete din Cuba.

N-am avut spaţiu tipografic la îndemînă (şi aşa eseul e uriaş) pentru a mă ocupa de un moment în care măsurile de securitate decise pentru ca acest secret să fie bine păstrat au fost date peste cap în noiembrie 2002. Sau cel puţin, aşa s-a crezut, că au fost date peste cap. Dat fiind că întreaga afacere conţine multe note de senzaţionalism, dar şi unele similitudini cu viaţa presei din România lui 2010, înfăţişez cititorilor „Adevărului", într-un serial de vacanţă, dedesubturile unei tărăşenii ieşite din comun.

Celor care vor să se delecteze însă şi cu numeroase amănunte extraordinare din ceea ce s-ar numi „Relaţia lui Fidel Castro cu femeile" nu le rămîne decât să cumpere şi să citească numărul din august al revistei „Historia".

În cea de a doua săptămână a lui noiembrie 2002, agenţiile internaţionale de presă, televiziunile planetare şi marile cotidiene au făcut un „scoop" dintr-o casetă video de trei minute, difuzată de postul WLTV Univision 23, cel mai puternic post TV de limbă spaniolă din Florida, în seara de 11 noiembrie 2002, la ora 23, în cadrul Jurnalului, intitulat Noticias 23. Pentru postul respectiv, caseta de trei minute, filmată de un amator în VHS (nici măcar în DV), s-a constituit într-o sursă exploatată până la ultima picătură. Cele trei minute video se repetă de mai multe ori într-o emisiune de o oră şi şapte minute, cu materiale al căror rol de umplutură nu poate fi pus la îndoială.

Mai mult. Din cele trei minute, postul stoarce un serial în zece episoade, lungit pe două săptămîni, cu ore de difuzare la 18 şi 23, în cadrul emisiunii Noticias 23. Ce imagini conţine caseta de trei minute ca să justifice nu numai furtuna asta mediatică, dar şi suma de 100.000 de dolari, cu care a fost achiziţionată? Zdrobitoarea dovadă că John Fitzgerald Kennedy a fost asasinat de CIA? Imagini surprinse cu camera ascunsă de la cruciala întâlnire de la Malta dintre Bush şi Gorbaciov, confirmînd bănuiala că aceşti doi foşti au împărţit lumea?

Cele trei minute, postate împreună cu toată emisiunea pilot pe YouTube, nu dezvăluie nimic spectaculos. Banalitatea lor atinge exasperarea: un living obişnuit, avînd în colţ o masă la care un bărbat în pijama, prezent doar câteva secunde pe bandă, mănâncă grape-fruit, un puradel care se uită la cameră cu uimirea candidă a unui pisoi, un vlăjgan mergînd pe trotinetă, un bărbat culegând o minge nedesluşită de pe o peluză.. Nu poate scăpa nimănui concluzia trasă imediat: e vorba de un interior de casă de vacanţă a unui cetăţean de condiţie mic-burgheză, cap al unei familii numeroase, alcătuite din copii şi nepoţi, reunite din când în când la capul familiei, acasă.

Atmosfera e una de duminică la prânz, mai precis, după încheierea mesei, când tinerii şi copiii ies pe afară, ca să zburde inutil, iar bătrînii apar în faşa rămăşiţelor, ciugulind câte ceva. În lipsă de altceva mai bun de făcut, un membru al familiei, de regulă, un copil sau un adolescent, pune mâna pe o cameră video şi filmează în joacă timp de câteva minute, până se plictiseşte şi, lăsând aparatul, se năpusteşte asupra mingii sau pisicii.

Că în cazul benzii video de la WLTV Univision ne putem confrunta cu hachiţele unui copil ne-o dovedesc stângăciile izbitoare ale înregistrării: nu sunt prim-planuri (mânuitorul nu ştie să facă zoom, între secvenţe nu e o minimă legătură, imaginile nu sunt căutate cu un minim ochi inteligent). (Continuare în numărul următor)