Războiul mesianismelor

Înfrângerea fascismului duce la confruntarea dintre cele două mesianisme: cel comunist şi cel democratic.

Se obişnuieşte uneori să se organizeze printre personalităţile ştiute de români de la televizor câte o anchetă cu întrebarea: Care e ultima carte citită? Dacă s-ar meşteri o asemenea anchetă şi dacă vreo fătucă mi-ar ieşi în cale cu o astfel de întrebare, răspunsul meu ar putea descumpăni niţel pe oamenii noştri de cultură: ultima carte citită e o lucrare de licenţă, cum i se zice azi lucrării de stat. Se numeşte „Ideea mesianică în politica externă a Uniunii Sovietice (1946-1953)" şi va fi susţinută, ca lucrare de absolvire a Facultăţii de Istorie din Bucureşti, de studenta de 22 de ani Ioana Elena Secu.

Chiar şi cei care, asemenea mie, au făcut facultatea pe vremuri, când examenul de absolvire era o încercare crucială, ştiu că o lucrare de stat sau, mă rog, de licenţă nu poate interesa pe altcineva decât pe profesorul îndrumător, care verifică astfel dacă studentul n-a trecut prin facultate ca gâsca prin apă. De aceea, o lucrare de stat nu poate fi citită ca o carte. Şi cu toate acestea, eu am citit lucrarea de licenţă a studentei Ioana Elena Secu ca pe o carte. Şi nu numai pentru că lucrarea e scrisă  surprinzător de bine, lucru rar şi în cazul istoricilor noştri cu cărţi deja publicate, dar şi pentru că - dacă nu mai ales - ea avansează o ipoteză seducătoare. După 1989, şi în domeniul istoriografiei şi-a spus cuvântul ceea ce eu am numit, vizând gazetăria, cenzura consensului. În abordarea relaţiei dintre comunism şi capitalism în anii postbelici, în iscodirea Războiului Rece, clişeului propagandei comuniste - aruncarea responsabilităţii exclusive pe seama imperialismului SUA - i-a luat locul un clişeu al propagandei democratice - aruncarea responsabilităţii exclusive pe seama imperialismului URSS. Ioana Elena  Secu înfruntă  acest clişeu de cenzura consensului, încercând să vadă şi să demonstreze drept principală cauză a Războiului Rece confruntarea planetară dintre cele două mesianisme: cel comunist, întruchipat  de URSS, şi cel democratic, întruchipat  de SUA. Ipoteza lucrării poate explica şi ceea ce s-a întâmplat în ultimele decenii pe planetă.

La finele celui de-al Doilea Război Mondial, o dată cu prăbuşirea Germaniei hitleriste şi cu decăderea a două mari puteri - Anglia şi Franţa - rămân faţă-n faţă URSS şi America. America a intrat în război împotriva Germaniei în numele mesianismului democratic. URSS a fost şi ea constrânsă să poarte război împotriva Germaniei. Dacă la început războiul dus de URSS a avut notele unui război de apărare, după Stalingrad şi Kursk, înaintarea Armatei Roşii spre Berlin a transformat războiul de apărare în război de eliberare a Europei de sub jugul fascist. Sintagma „eliberare de sub jugul fascist" a fost exploatată de comuniştii din Est pentru a justifica subordonarea totală faţă de Moscova. Pentru Stalin însă, sintagma dădea seamă de un aspect al mesianismului rus. Sacrificând milioane de vieţi, suportând distrugeri materiale uriaşe şi suferinţe morale enorme, URSS, asemenea Rusiei de pe vremea ţărilor, şi-a asumat misiunea mesianică de a salva Europa de pericolul fascist. Indiscutabil, în îndeplinirea acestei misiuni istorice, URSS a beneficiat de spiritul rusesc de jertfă. În acelaşi timp, potrivit lui Stalin, URSS a beneficiat de ideologia comunistă, duşmană de moarte a fascismului. Oricât ar părea de ciudat, cele două mesianisme - comunist, al URSS, şi democratic, al Americii - s-au întâlnit într-un punct comun: duşmanul întruchipat de Germania fascistă. Înfrângerea fascismului duce în mod fatal la confruntarea dintre cele două mesianisme. Cel comunist, asumat de Stalin, intră în conflict iremediabil cu cel democratic, asumat de Truman. Cu mici excepţii, o dată încheiat cel de-al Doilea Război Mondial, fiecare dintre cele două superputeri purcede la instalarea regimului ideal pe teritoriul pe care se află trupele sale. Desigur, amândouă imperialismele ascund sub flamurile idealului interese economice precise.

Războiul Rece s-a încheiat. Mesianismul comunist a fost înfrânt de mesianismul democrat. La nici două decenii de la prăbuşirea comunismului, timp în care mesianismul american s-a manifestat nestingherit, pe planetă s-a ivit un nou mesianism, opus mesianismului american. Cel fundamentalist islamic.