Război ţânţarilor!

O dată instalată isteria mediatică, şmecherii îşi freacă mâinile de bucurie.

Gubernia România, cum a poreclit ţărişoara dragă lui Caţavencu într-un excelent roman Stelian Tănase, e tulburată în aceste zile de o nouă isterie naţională, urmând altora, asemănătoare: pericolul reprezentat de ţânţari. Potrivit specialiştilor posomorâţi, dar şi fătucilor vesele de pe televiziuni, ţânţarii provoacă, prin înţepătură, o boală în urma căreia poţi muri. Şi cum, între timp, s-au înregistrat două decese, desigur, fără nici o altă legătură cu înţepătura ţânţarilor decât aceea că ea s-a produs cu puţin înainte ca persoana să moară de moarte bună, în Gubernia România e pe cale să se instituie Legea marţială împotriva ţânţarilor. Oriunde va fi prins bâzâitorul, va fi dus în faţa plutonului de execuţie şi lichidat, în loc de puşcă mitralieră, cu binecunoscutul flit.

Urmărind departe de lumea dezlănţuită de pe ambele maluri ale Dâmboviţei, din Găgeşti Deal, unde vin lupii şi nu ţânţarii, noua isterie naţională, am surâs. Din cel puţin două motive:

1) Am conştientizat din nou cât de uşor poate fi dusă de nas presa noastră independentă de şmecherii interesaţi într-o nouă negustorie cu statul. Ca şi în cazul gripei aviare, ca şi în cel al gripei porcine, se pune în faţa căţelandrei numite presă ciolanul unui fapt senzaţional. Şi căţelandra, proastă, se năpusteşte lacomă asupra ciolanului. Îl înşfacă, lătrând de lăcomie. O dată instalată isteria mediatică, şmecherii îşi freacă mâinile de bucurie. Se pot pricopsi cu un contract baban cu Statul, fără licitaţie şi în condiţii greţos de avantajoase pentru ei.

Sunt sigur că, o dată trecută ţânţariada, Gubernia România va rămâne cu câţiva morţi puşi pe seama ţânţarilor, cu televiziuni cărora li s-a ridicat ratingul la cap şi cu mai multe contracte de dezinsecţie şi deratizare, din care şmecherii au câştigat, iar statul a pierdut, ca de obicei.

2) Mi-am amintit că în lecturile mele pentru cartea dedicată lui Fidel Castro, am întâlnit un episod nu prea diferit de cel întâmplat în istoria românească din aceste zile. Dat fiind că se simte bine doar în condiţii de război, Fidel Castro proclamă din când în când câte un duşman împotriva căruia e chemat să lupte întregul popor. La începutul lui 2002, de exemplu, el va lansa faimoasa bătălie împotriva ţânţarilor.

Fratele caraibean al ţânţarului dâmboviţean provoacă o boală numită febra Dengue. Maladia, apărută în 1981, a făcut în Cuba sute de victime. Cum era de aşteptat, boala s-a manifestat şi în 2002, dat fiind că ţânţarul e rezistent şi la Revoluţie.

La chemarea lui El Comandante en Jefe, militanţi ai Tineretului Comunist, îmbrăcaţi în combinezoane galbene sau roşii, iau cu asalt Havana, cutreieră străzile, pătrund în apartamente şi dau cu flit. Atmosfera a fost una de război al întregului popor. Inscripţii de pe ziduri, panouri gigantice lansează chemări revoluţionare: „Să nu mai rămână nicio larvă, chiar moartă fiind!" La televiziune se difuzează zi şi noapte un spot înfăţişând un ţânţar luat în cătarea unei puşti pe care scrie: „Ofensiva contra inamicului!" Fidel Castro intervine la televiziune pentru a decreta mobilizarea generală: „Dacă vom şti ce să facem, vom vâna ţânţarii până la ultimul (...) Cred că ei nu sunt încă sub control; n-au scăpare însă, noi dispunem de forţa şi de organizarea necesare". Declaraţia lui El Comandante însufleţeşte trupele. Contingente de studenţi din provincie vin la Havana şi formează companii de luptă. Seara, la televiziunea naţională, se pun la cale talk-show-uri despre ţânţari şi cum pot fi ei combătuţi.

Deşi România nu-l are pe Fidel Castro, războiul împotriva ţânţarilor de la noi din aceste zile nu diferă prea mult de cel din insulă. Mai ales prin isteria inutilă!