O conferinţă de presă cu Nicolae Ceauşescu

Nicolae Ceauşescu e chestionat despre libertatea presei din România.

„După ce-am răspuns la aceste întrebări, am început să-mi dau seama mai bine că este mai uşor să stai să pui întrebări, să fii în rândul presei, decât să fii preşedinte". Cuvintele de mai sus stârnesc în rândurile celor 200 de jurnalişti prezenţi la Dejunul oferit, în 6 decembrie 1973, unui oaspete din străinătate de către conducerea Clubului Naţional al Presei din Washington, „animaţie, aplauze puternice, îndelungate". Nu e un moment de politeţe diplomatică, de regulă absentă din personalitatea unui jurnalist, pe deasupra şi american, ci unul de sinceritate. Cei 200 de gazetari au semnificat astfel încântarea provocată nu numai de replică, dar şi de prestaţia interlocutorului. Interlocutorul nu e însă un preşedinte al României democratice, aşa cum ar crede mulţi, ci preşedintele României comuniste, Nicolae Ceauşescu.

Vizita oficială a lui Nicolae Ceauşescu în SUA, între 4 şi 7 decembrie 1973, la invitaţia lui Richard Nixon, a inclus şi o conferinţă de presă la Clubul Naţional al Presei din Washington. Replica de mai sus a venit din partea Conducătorului român în finalul unei veritabile hărţuiri din partea ziariştilor americani şi străini. „Scânteia" din 7 decembrie 1973 reproduce întrebările gazetarilor şi răspunsurile lui Nicolae Ceauşescu. Citite azi, întrebările dezvăluie o presă deloc protocolară cu vedeta lagărului comunist, primit de administraţia americană cu un protocol de care n-a beneficiat nici înainte, şi nici după vreun şef de stat al României. Nicolae Ceauşescu e chestionat despre libertatea presei din România, despre retragerea României din Tratatul de la Varşovia, despre rolul său în destinderea relaţiilor dintre China şi SUA, despre relaţiile personale cu Richard Nixon. Nicolae Ceauşescu face faţă cu brio acestor întrebări. Seducerea presei americane are loc din chiar primul moment, când şeful statului român e aplaudat pentru anunţul: „Deoarece văd că aţi pus foarte multe întrebări şi având în vedere că intervenţia pe care doream să o prezint este tipărită, aş propune să renunţ la prezentarea ei, pentru a răspunde la întrebări". Cum răspunde Nicolae Ceauşescu la unele întrebări dificile? Dacă ne-am lua după pamfletele care ţin azi locul cercetării obiective, Nicolae Ceauşescu ar fi trebuit să facă spume la gură faţă de aceste „obrăznicii" sau, în cel mai bun caz, să exploateze până la secătuire clasicul limbaj de lemn folosit la cuvântările din România. Iată cum arată  pentru a exemplifica, dialogul dintre presă şi Ceauşescu în chestiunea, valabilă şi azi, a exploatării zăcămintelor petroliere din România:

„ÎNTREBARE: După cum poate ştiţi, domnule preşedinte, Statele Unite sunt profund preocupate de criza energiei şi petrolului, cum se spune acum. Am primit mai multe întrebări dacă ţara dumneavoastră vinde petrol  în străinătate şi cui anume, şi dacă putem spera ca frumoasele sonde din România să ajute Statele Unite în prezenta stare de strâmtorare?

RĂSPUNS: „Criza energiei şi petrolului nu este, de fapt, ceva nou. Ea a preocupat şi înainte cele mai multe ţări, între care şi Statele Unite ale Americii. Ea a izbucnit acum cu putere datorită situaţiei din Orientul Mijlociu, dar poate că aceasta a fost un bine, deoarece a atras atenţia şi a pus în faţa guvernelor probleme deosebit de presante pentru viitor, indepedent de conjunctura din momentul de faţă.

În ce priveşte România - şi ea are asemenea preocupări. Avem un program de dezvoltare a diferitelor surse de energie, inclusiv de prospecţiuni în Marea Neagră pentru unele surse de petrol - şi suntem gata să acceptăm o colaborare cu firme din Statele Unite pentru a căuta petrol.

În ce priveşte livrarea, în momentul de faţă, de petrol din frumoasele sonde ale României, cu regret trebuie să vă spun că, timp de o sută de ani, ele au livrat petrol şi Statelor Unite, încât acum nu mai pot da atâta petrol care că satisfacă  necesităţile României şi ale altora. Dacă, prin colaborarea în prospecţiuni, vom găsi petrol, fără nicio îndoială că, pe baza rezultatelor acestei colaborări, vom putea livra petrol şi Statelor Unite."

Ca discipol al lui Caragiale, nu pot să nu remarc ironia din răspuns la adresa prozei ieftine din întrebarea despre „frumoasele  sonde din România". Ca dovadă că posomorâtul Ceauşescu avea şi momente când se trăda ca un ins cu simţul umorului!

Ion Cristoiu este scriitor şi jurnalist, autor al mai multor cărţi de proză, de studii de istorie literară şi de eseuri.