Cum ne vor tăia gâtul şi fără a se mânji de sânge

De ce a fost nevoie de parodia de procese? mă întrebam, referindu-mă la folosirea Justiţiei pentru a aplica o sentinţă deja luată.

Cu vreo cîteva săptămîni în urmă, căutând prin caietele mele de eseuri, am descoperit acest text:

„De ce a fost nevoie de parodii de procese?

Corneliu Zelea Codreanu, Mareşalul Ion Antonescu, Iuliu Maniu, Nicolae Ceauşescu au fost chemaţi în judecată, condamnaţi de tribunale marionetă şi, abia după aceea, executaţi sau trimişi la închisoare. De ce n-au fost ei omorâţi de-a dreptul, fără cheltuială de oameni şi de timp? Întrebare normală, câtă vreme un glonţ în ceafă sau chiar o piedică pusă de gardian, pe scări, la coborârea din celulă, ajungea  pentru a trece pe cealaltă pagină a manualului de istorie.

Răspunsul trebuie căutat în alte resorturi ale proceselor decât cel de a găsi într-o sentinţă falsă justificarea pentru un ştreang adevărat. Fiecare dintre procesele înscenate unor personalităţi incomode pentru un nou  regim a avut desfăşurare mai mult sau mai puţin răsunătoare. Ţinta vizată:
Spectatorii, fie ei cititori de ziare, ascultători de radio sau privitori de televiziune.

La C.Z. Codreanu s-a vrut ca prin proces să fie condamnat nu atât omul, cât mai ales imaginea. Documente false, martori care nici nu s-au mai prezentat, rechizitorii şchioape la logică, toate au fost puse la lucru  pentru a dovedi românilor că şeful Mişcării era net diferit de cel pe care-l propunea propaganda legionară.

Procesul Mareşalului Antonescu a avut rolul de lecţie pentru toţi cei legaţi în vreun fel de regimul antonescian. Dacă Mareşalul a fost găsit ca vinovat de dezastrul ţării, toţi cei care l-au sprijinit într-un fel sau altul  urmau să se sperie şi, deci, să se grăbească în colaborarea cu regimul comunist.

Nicolae Ceauşescu trebuia trecut printr-o parodie de proces pentru ca pe umerii săi să fie puse toate responsabilităţile sistemului. Supraîncărcat, asemenea unei siguranţe la un tablou electric şubred, fostul Conducător trebuia să ia cu el toate păcatele nomenclaturii de rangul al II-lea, care lucra intens, chiar în timp ce judecătorul îi insulta pe inculpaţi, gata să-i scuipe, la cucerirea tuturor avanposturilor puterii.

Din nenorocire, victima  acestor procese aberante a fost Justiţia. Nu condamnaţii au ieşit din ele cu imaginea terfelită, ci Duduia legată la ochi, ajunsă prostituata succesivă a regimurilor nu mai puţin succesive din istoria României.

În caietele mele, în capul, dar mai ales în folderele din calculatorul meu stăruie  o harababură veselă.

Nu-mi pot da seama, aşadar, dacă am publicat sau nu acest eseu.

Nu l-aş fi reprodus aici dacă în săptămîna cocoţată în fruntea lunii iulie, nu s-ar fi petrecut incredibila succesiune de evenimente prin care Traian Băsescu a fost suspendat (a doua oară) şi trimis la un referendum care se anunţă deja ca o repetiţie a parodiei din Parlament.

Conspiratorii şi valeţii lor din presă strigă pe la toate răscrucile că Traian Băsescu a fost trimis în faţa poporului.

E greu de crezut, judecând după lungul şir de ilegalităţi  comise în cele patru zile de lovitură de stat pentru a-l înlocui pe preşedintele ales de popor cu preşedintele ales prin fraudă, că Referendumul va fi corect.

De ce a fost nevoie de parodia de procese? mă întrebam, referindu-mă la folosirea Justiţiei pentru a aplica o sentinţă deja luată.

De ce a fost nevoie de parodia parlamentară? ar trebuie să mă întreb văzând cum au fost folosite instituţiile statului de drept pentru a masca o lovitură de stat.

Unii ar putea răspunde că mafioţii care au stat în spatele tuturor măsurilor ilegale şi anticonstituţionale s-au temut de reacţiile Occidentului.

Asemenea oligarhilor ruşi, chiaburii noştri (România e prea mică pentru a avea altceva decît chiaburi)  se dau în vânt după recunoaşterea occidentală.
De unde să-şi mai cumpere ei nevestele sau amantele lor articole de lux cu care să-i sfideze în ţară, pe cei care se iluzionează că puterea lor stă în dreptul de a vota?!

Admiţînd şi acest răspuns, eu însă aş da un altul, izvorât din parodiile de procese.

Era nevoie de parodia asta de democraţie pentru a da o lecţie românilor.
Vă putem tăia gîtul şi fără a ne mânji de sînge.

Păi de ce s-au născocit  mănuşile numite instituţii democratice?!

Ion Cristoiu este scriitor şi jurnalist, autor al mai multor cărţi de proză, de studii de istorie literară şi de eseuri.