Când se pierdea cu firea Ceauşescu

Incoerenţa absolută a gesturilor lui Nicolae Ceauşescu din clipa incidentelor de la miting până la fuga cu elicopterul îşi găsesc explicaţia în incapacitatea sa funciară de a face faţă întâmplărilor neprevăzute.

Nu cred că sunt singurul care a remarcat drept cel mai senzaţional moment creat de Violeta Năstăsescu la B1TV, în seara lui 21 august 2011, în hotarele emisiunii „La taifas cu Ion Cristoiu", dezvăluirea potrivit căreia Nicolae Ceauşescu se pierdea cu firea în situaţiile ieşite din comun. Pentru cei care n-au urmărit dezbaterea e necesar să precizez că Violeta Năstăsescu a fost traducătoarea Elenei Ceauşescu din 1970 până în 1989, în timpul călătoriilor peste hotare ale cuplului prezidenţial.

Din această postură, Violeta Năstăsescu a scris şi publicat una dintre cele mai interesante cărţi de mărturii despre Elena Ceauşescu, moment de neocolit pentru toţi cei interesaţi să-şi facă o imagine complexă despre epoca Ceauşescu, net opusă imaginii simpliste, de bolşevism pe invers, făurite de anticomuniştii contra cost din România postdecembristă.

Cutremurul din 4 martie 1977 l-a surprins pe Nicolae Ceauşescu departe de ţară, la Lagos, în Nigeria, mai precis la recepţia oferită de Preşedintele României la ambasada ţării noastre, în cinstea gazdelor. În cartea sa, „Elena Ceauşescu - amintiri fără frontiere", Violeta Năstăsescu descrie secvenţa în care Nicolae Ceauşescu a citit bileţelul înmânat de un ofiţer. Mult mai important, autoarea istoriseşte amănunţit ce s-a întâmplat după aflarea ştirii.

Şi Nicolae, şi Elena Ceauşescu şi-au pierdut pur şi simplu capul: „Amândoi au fost cuprinşi de o panică de nestăpânit. El se afla într-o stare de extremă agitaţie, iar ea, pe punctul de a leşina". Mai mult, întâmplarea năprasnică, una dintre acele întâmplări scoase din tolba Destinului orb, i-a provocat Conducătorului o descumpănire totală a lucidităţii. Atât de tare şi-a pierdut cumpătul Ceauşescu încât, dacă nu era Nicu Ceauşescu, singurul dintre cei la vârf care şi-a păstrat sângele rece, o parte a membrilor Delegaţiei au fost cât pe-aici să rămână în Nigeria!

În emisiune, abordarea acestei secvenţe din carte i-a dat prilejul distinsei interlocutoare (deşi debutând la TV la venerabila vârstă de 89 de ani, Violeta Năstăsescu s-a descurcat de minune) să vorbească de un alt moment în care noutatea absolută a încercării a spulberat capacitatea fostului Preşedinte de a gândi raţional.

În 1978, invitat de Jimmy Carter, Nicolae Ceauşescu a făcut o nouă vizită în SUA. La New York, în timp ce Nicolae şi Elena Ceauşescu se aflau la Misiunea României de pe lângă ONU, în faţa hotelului Waldorf Astoria, unde şedea cuplul, s-a pus de o demonstraţie de protest. La sfaturile lui Mihai Pacepa (pe vremea aia un ţiitor al lui Ceauşescu), cuplul a revenit la hotel doar după sleirea manifestării. Cu toate acestea, întâmplarea l-a dat peste cap pe Nicolae Ceauşescu. Atât de tare, încât „i s-a făcut rău, s-a dus la baie şi a vomat".

Pentru mine - aşa cum s-a putut desprinde din dialogul TV  - mărturiile Violetei Năstăsescu au fost un prilej de a-mi aminti aiuritoarea prestaţie a Conducătorului din 21 şi 22 decembrie 1989. Incoerenţa absolută a gesturilor lui Nicolae Ceauşescu din clipa incidentelor de la miting până la fuga cu elicopterul îşi găsesc explicaţia în această slăbiciune catastrofală, greu de bănuit la un personaj care a condus ţara cu mână de fier timp de 20 de ani şi care a avut una dintre cele mai spectaculoase ascensiuni în partid şi în stat: incapacitatea funciară de a face faţă întâmplărilor neprevăzute.

Vor fi ştiut conspiratorii din decembrie 1989 această slăbiciune a omului Nicolae Ceauşescu? Probabil că da. Spunând asta, mă gândesc la faptul că începutul degringoladei l-a reprezentat momentul mitingului întrerupt din 21 decembrie 1989. Mai mult ca sigur, în acele zile dramatice, Nicolae Ceauşescu luase în calcul toate scenariile. Nu se gândise însă o clipă la posibilitatea ca autorii complotului să provoace, prin mijloace speciale, groaza care a făcut ca mulţimea să-i întrerupă discursul transmis în direct la TV.

Un alt moment neprevăzut a fost cel al aşa-zisei sinucideri a lui Vasile Milea din dimineaţa lui 22 decembrie 1989. Nici în acest caz, cred, Nicolae Ceauşescu nu avea gândit niciun scenariu. Era Ceauşescu un laş? Fireşte că nu. La Proces şi la Execuţie s-a comportat demn, calm. Pentru că, spre deosebire de situaţiile anterioare, acum se confrunta cu o succesiune de fapte previzibile.

L-ar fi putut face ceva să-şi piardă capul? Da. Tot o întâmplare imprevizibilă. Să i se spună de conspiratori că totul a fost o glumă!