Când directorul „Adevărului“ e snopit în bătaie

Nimeni nu mai consideră un articol calomnios drept o atingere adusă  onoarei cuiva.

Într-un număr de pe la mijlocul lunii mai 1893 al ziarului „Adevărul", principele Ferdinand e acuzat de a fi lovit grav, în ipostaza de căpitan la Batalionul 2 vânători, un soldat. Acuzaţia era completamente falsă, în stilul isteric al publicaţiilor de tip „Trompetă" din vremea lui Caragiale. Încercând să dreagă busuiocul, ziarul publică o notiţă în care-şi recunoaşte greşeala. A doua zi, 21 mai 1893, pe la 6 seara, în timp ce se pregătea numărul de a doua zi, îşi fac apariţia în redacţie comandantul batalionului, maiorul Cocea, împreună cu mai mulţi ofiţeri. Scrie C. Bacalbaşa în Bucureştii de altădată: „Dar comandantul batalionului, maiorul Cocea, găsi prilejul binevenit ca să facă zel. În dorinţa sa de a se recomanda prinţului moştenitor, luă cu dânsul un număr de ofiţeri şi se duse la redacţia «Adevărului» instalată atunci într-un ochi de magazin din Pasagiul Vilacros. Alexandru Beldiman şi unul dintre redactori erau în redacţie. După un scurt schimb de cuvinte şi un număr de injurii proferate de maior, toţi ofiţerii se năpustiră asupra lui Beldiman şi a redactorului său şi-i snopiră în bătaie".

Presa epocii aduce amănunte semnificative pentru felul în care cititorii de atunci înţelegeau să reacţioneze la cele apărute în ziare. Maiorul Cocea venise la redacţie nemulţumit de felul în care „Adevărul" îşi recunoscuse greşeala. Comandantul batalionului adusese cu el un text de dezminţire, pe care ziarul trebuia să-l publice. Directorul şi redactorul au refuzat să-l dea la tipar. Pentru asta au fost luaţi la bătaie. Scandalul ajunge în Parlament. În şedinţa comună din 22 ianuarie 1894, deputatul liberal Constantin Stoicescu îl interpelează pe ministrul de Război, general Iacob Lahovary, zis şi Jack Lahovary. C. Bacalbaşa e ziarist. Deşi „Adevărul" nu-i stă la inimă, el nu ezită să scrie: „Răspunsul ministrului a fost atât de cinic, încât merită să fie înregistrat pentru ca viitorimea să nu piardă prilejul de a şti ce fel de declaraţii putea face un ministru la anul 1894 şi cum un parlament le putea aproba. Iată cuvintele ministrului: «A mai vorbit d. Stoicescu de un atac al ofiţerilor într-o redacţie şi că aceşti ofiţeri ar fi maltratat pe redactorii şi directorul ziarului. Ofiţerii au avut dreptate căci acel ziar şi-a permis să insulte pe şeful batalionului care e prinţul moştenitor. Acest ziar necioplit insultă armata şi pe şefii ei şi regret că asemenea scene nu se produc mai des, căci numai aşa vor fi înfrânţi insultătorii armatei. Aceşti ofiţeri, departe de a merita dezaprobarea, merită toată lauda că au ştiut să apere onoarea armatei şi a şefului lor. Mă mir chiar că nu s-au găsit şi alţi ofiţeri să imite exemplul acestora".

S-o recunoaştem. Azi ar fi imposibil o astfel de replică la o calomnie apărută într-un ziar. Şi nu numai pentru că moravurile s-au îmblânzit, dar şi pentru că nimeni nu mai consideră un articol calomnios drept o atingere adusă  onoarei cuiva.

P.S. Profitând de amânarea procesului pentru 16 iunie 2011, Corneliu Vadim Tudor a publicat în „Tricolorul" din 20 mai 2011 un nou articol calomnios despre mine. Pentru aceasta, azi, 23 mai 2011, am intentat un nou proces lui Corneliu Vadim Tudor pentru prejudicierea imaginii, solicitând daune morale în valoare de 50.000 de lei. După lectura articolului, am avut curiozitatea să-mi arunc o privire pe câteva numere din „Tricolorul" şi „România Mare". Dumnezeule! Numeroase personalităţi ale vieţii noastre publice - de la Ion Caramitru până la Gabriela Vrânceanu-Firea - sunt tăvălite în hectolitri de murdărie. Şi mă întreb. De ce nu-l dau în judecată pe Corneliu Vadim Tudor cei calomniaţi sălbatic în „Tricolorul" şi „România Mare"?! O întrebare cu atât mai legitimă cu cât procesul câştigat recent de Cozmin Guşă (20.000 de euro despăgubiri morale, sentinţă definitivă şi executorie, 7.000 deja obţinuţi prin executor judecătoresc) dovedeşte că Justiţia noastră s-a eliberat de complexul Corneliu Vadim Tudor; complex care a făcut posibil ca, timp de 20 de ani, „Tribunul" să insulte în ziarele sale şi la televiziunile altora pe cine a vrut el, fără să i se întâmple nimic. Mai rămâne şi ca victimele lui Corneliu Vadim Tudor să scape de acest complex.