Zece mesaje pentru o mamă eroină

În 20 de ani de presă, cât voi „aniversa" în vara asta, de puţine ori mi-a fost dat să citesc subiecte atât de emoţionante precum povestea Dorinei Cheuchişan!

Revoltător şi impresionant. De piatră să fii, şi nu-ţi poţi reprima un sentiment de admiraţie faţă de această femeie şi de dispreţ faţă de oamenii care au împins-o în infern.

Pe 22 decembrie 1989, Dorina Cheuchişan a asistat, îngrozită, la uciderea sălbatică a soţului său, Liviu Cheuchişan (33 de ani), şeful de post din comuna Dealu, judeţul Harghita, de către o mulţime isterizată. Femeia şi cei doi copii ai săi, o fetiţă de şapte ani şi un băiat de şase luni, erau sortiţi să ardă pe rug, dar un localnic cu suflet i-a salvat din flăcări. Au urmat ani de jale şi durere, de foame şi frig, de frică şi nedreptăţi. Sub ochii văduvei şi ai celor doi orfani s-a petrecut o infamie: condamnaţi între 15 şi 18 ani de închisoare, ucigaşii lui Liviu Cheuchişan au fost graţiaţi de preşedintele de atunci, Ion Iliescu. Deşi s-a simţit înjunghiată a doua oară, femeia nu a cedat: avea de crescut doi copii. Şi i-a crescut cu demnitate, cu o ambiţie de mamă eroină.

Nu voi repeta detaliile acestei poveşti dureroase. Le-aţi putut citi în „Adevărul" de ieri, redate cu atâta emoţie de colegii mei Mihai Voinea şi Cristian Delcea. Mă voi mărgini să reproduc zece mesaje postate de cititori. Mesaje care arată că umanitatea nu-şi va pierde sufletul niciodată.

Mesajul 1. „Citeam din pat, pe telefon, acest articol, şi când am terminat de citit, am plâns ca un copil naiv. Nici nu pot să-mi exprim părerea de rău pe care o simt şi suferinţa pe care mi-o imaginez. Doamnă Cheuchişan, aveţi suportul întregii omeniri, care ştie ce înseamnă suferinţa! În numele maghiarilor, aş cere iertare pentru ceea ce vi s-a întâmplat, deşi ştiu că acest lucru nu înseamnă nimic pe lângă momentele prin care aţi trecut. Sunteţi un om foarte puternic, şi mulţi adulţi şi-ar dori să fie puternici ca Dumneavoastră. Ţineţi-vă capul sus, aveţi doi copii frumoşi, care merită toată atenţia pe care o aveţi!"

Mesajul 2. „Impresionant! Nu credeam că se poate întâmpla aşa ceva în epoca modernă!"

Mesajul 3. „Am plâns doar gândindu-mă la ce le-a fost dat copiilor să tragă. Dumnezeu să vă ţină-n viaţă sănătoasă şi puternică, doamnă Cheuchişan!"

Mesajul 4. „Şi pe mine m-a apucat plânsul. Groaznic, atât pentru ea, care şi-a văzut soţul murind în chinuri groaznice, dar mai ales pentru copii, care au fost traumatizaţi pe viaţă şi pentru care Crăciunul nu mai e un prilej de bucurie."

Mesajul 5. „Nu m-am gândit niciodată că la Revoluţie au existat şi astfel de drame... Vă doresc tot binele din lume şi îmi pare nespus de rău de tot ce vi s-a întâmplat!"

Mesajul 6. „Ce mai e de zis după asemenea cuvinte pline de suferinţă? Toţi cei prezenţi la cumplitele evenimente au rol de complici, după Codul Penal al României."

Mesajul 7. „Este articolul cel mai impresionant pe care l-am citit despre evenimentele din Harghita şi Covasna."

Mesajul 8. „Stimată doamnă, am plâns citind acest articol. Într-adevăr, evenimentele din decembrie '89 v-au schimbat viaţa (în cel mai urât fel cu putinţă). Vă felicit pentru că aţi crescut frumos cei doi copii, care sunt oameni educaţi şi de care cu siguranţă tatăl lor, acolo în Rai, e foarte mândru. Ştiţi că judecata divină nu iartă pe nimeni, indiferent că te numeşti Iliescu, Constantinescu, Băsescu etc. Vă doresc din tot sufletul multă sănătate şi linişte sufletească, dumneavoastră şi copiilor. Dumnezeu să vă ajute!"

Mesajul 9. „Impresionant exemplul dat de doamna Cheuchişan. Mi-a stimulat şi mie glandele lacrimale. Multă sănătate, doamnă! Felicitări, «Adevărul», pentru calitatea jurnalismului!"

Mesajul 10. „O aude cineva pe femeia asta? De ce nu se face nimic, de ce nu se face dreptate, de ce nu au plătit criminalii? De ce nu plătesc criminalii? În ce ţară trăim?"