Votaţi Nistorescu!

Stimaţi cititori, meciul de aseară, VfB Stuttgart – Unirea Urziceni, a avut de toate: tensiune, ritm, durităţi, goluri, autogoluri, sclipiri de geniu, dramatism.

A fost confruntarea decisivă pentru calificarea în primăvara Ligii Campionilor la fotbal.

Partida a început în nota de dominare a nemţilor, care au avut şi primele două ocazii periculoase la poarta lui Arlauskis. Echilibrul a fost rupt însă de o gravă greşeală de arbitraj: un ofsaid nesemnalizat la Cacau şi apoi un penalty acordat cu mare uşurinţă la intervenţia lui Galamaz.

Soarta calificării era însă departe de a fi fost tranşată. Echipa lui Dan Petrescu şi-a demonstrat încă o dată puterea de a reveni...

Doamnelor şi domnilor, nu trageţi în cronicar! Nu a luat-o razna şi nici nu se ţine de şotii. Este doar o încercare timidă de a scrie cronica unui meci înainte de a se fi disputat. Am întâlnit, la propriu, un asemenea caz. Se întâmpla în anii '90, când ziarele se tipăreau în plumb. Un tânăr gazetar a vrut să „prindă" rezultatul unui meci în tot tirajul, pentru toţi cititorii. Nobilă ambiţie! Numai că partida se încheia cam la un sfert de oră după închiderea ediţiei. Pur şi simplu, trebuia închisă pagina şi trimis ziarul în tipografie, ca să prindă trenul de Suceava şi pe cel de Satu Mare. Şi atunci, tânărul ziarist a ales: păstrează scorul din acel moment, adaugă cronicii două fraze incerte şi merge la risc. Dacă nu se mai marchează, a plesnit-o: prinde scorul exact, în vreme ce concurenţa trece o notiţă mică, „Meciul s-a disputat după închiderea ediţiei". Dacă se mai înscrie vreun gol... e groasă! Un fel de ruletă rusească. Întâmplător, una care „i-a ieşit". Dar care este de neimaginat într-o presă responsabilă.

Dar nu acest episod m-a determinat să scriu în avans cronica meciului VfB Stuttgart - Unirea Urziceni! Alta mi-a fost sursa de inspiraţie: editorialul de ieri din „Cotidianul", semnat Cornel Nistorescu. Absolut sen-za-ţi-o-nal, ca la Dan Diaconescu Direct.

În ediţia online a ziarului, editorialul a fost postat la ora 20.10. Dar varianta print plecase la tipografie cu cel puţin o jumătate de oră mai devreme. Mai scădem vreo 10-15 minute, cât durează aşezarea editorialului în pagină, şi deducem că domnul Nistorescu şi-a ouat mărgica înainte de 19.30. Oră la care „meciul" Băsescu - Geoană abia începuse! Şi era un meci lung, care avea să dureze trei ore...

Asta nu l-a oprit pe domn' director să dea verdicte, să spună că ăla a fost mai bun şi ălălalt mai slab. Ne-a zis şi cine a câştigat „duelul disperaţilor". Cum s-ar zice, ne-a livrat rezultatul final cam din minutul 10. Şi fiţi siguri că a câştigat echipa dragă inimii lui!...

Mi se păreau chiar simpatice poveştile despre Nistorescu cel de pe vremuri, de la „Flacăra". Cel care-şi lăsa geanta pe birou şi un sacou agăţat de spătarul scaunului, astfel încât dacă întreba cineva „unde e Cornel?", răspunsul să sune natural: „Trebuie să fie pe-aici, prin zonă..." Şi „Cornel" apărea după vreo trei zile!

Votaţi Nistorescu, ziaristul care şi-a trimis cronica în tipografie în minutul 10 al finalei prezidenţiale!