Vorbeţilor, dăm şi noi o ştire?

Mă întreb uneori cât de gros poate fi obrazul unor vorbeţi de la televizor, angajaţi în solda unui politruc căruia 20 de ani de afaceri în mass-media nu i-au fost suficienţi pentru a înţelege sensul expresiei „libertatea presei".

Slugărnicie, slugărnicie, dar parcă prea de tot!

Să începem cu o ştire. „Peste 250.000 de cărţi furate vor ajunge mâine pe tarabe împreună cu ziarul «Adevărul». «Enigma Otiliei» i-a făcut pe cei de la Editura Adevărul Holding să comită furt intelectual. Nu deţin drepturile de autor pentru această carte şi, în ciuda avertismentelor trimise de CopyRo, editura tot o tipăreşte. Şi asta numai cu trei săptămâni înainte de apariţia romanului în colecţia «Biblioteca pentru toţi» a «Jurnalului Naţional»".

Ştirea a fost citită seară de seară, timp de o săptămână, în aprilie 2009, de guriţa gureşă a Alessandrei Stoicescu şi de cea poticnită a lui Lucian Mândruţă. Cei doi adoptau tonuri grave, de ziceai că ne anunţă sfârşitul lumii ori, şi mai grav, că s-a votat legea lustraţiei foştilor turnători la Securitate. Şi ca să nu fie confuzii, ştirea deschidea mereu „Observatorul" Antenei 1, ca şi cum ar fi fost marea noutate a zilei. Peste timp avea să se dovedească a fi fost marea minciună a zilei. Una cu evidentă tentă de şantaj - specialitatea casei.

Apoi, conform normativelor din trust, au intrat în luptă Mihai Gâdea şi Victor Ciutacu, pe Antena 3. Cei doi au dezbătut vreme de-un ceas „furtul intelectual" şi „tâlhăria" comise de Adevărul Holding. Iată un schimb de replici:

„Gâdea: Domnule Victor Ciutacu, mi se pare că dumneavoastră, în orice Cod ar fi, nou sau vechi, încearcă nişte băieţi să vă fure. Corect?

Ciutacu: Domnul Patriciu. Şi e dezamăgitor pentru mine că cel mai bogat român nu mai recunoaşte dreptul de proprietate. (...) Dar de data asta nu mai tăcem, pentru simplul motiv că e un furt".

Şi pentru că nu era suficient, hop şi Marius Tucă, viteaz, cu sabia scoasă: „furt intelectual", „hoţie", „tâlhărie"...

Drept urmare, trustul Intact a dat în judecată Adevărul Holding, cerându-i daune morale de 500.000 de euro şi daune materiale de 1,2 milioane de lei. Ohoho, bani, nu glumă... Dar, să vezi drăcie, pe la începutul lunii iunie 2011, Tribunalul Bucureşti a dat câştig de cauză „Adevărului", considerând că publicarea romanului „Enigma Otiliei" s-a făcut în deplină legalitate.

De atunci au trecut vreo două săptămâni. Am tot aşteptat ca Lucian Mândruţă, Alessandra Stoicescu, Mihai Gâdea, Victor Ciutacu, Marius Tucă sau oricine altcineva (era acceptat şi activistul de presă Dan Constantin, ba chiar şi suava Dana Grecu!) să citească sau să publice o ştirucă, una mică-mică-mică, despre sentinţa Tribunalului Bucureşti. La „Observator" - nimic. La „Sinteză" - nimic. La gazetă - iar nimic.

Şi-atunci vin eu şi întreb: nu vă e, mă, ruşine? Chiar într-atât vi s-a îngroşat obrazul? Asta-i presă, ce faceţi voi? Aţi pronunţat vinovăţii fără a vă baza pe nimic, iar când aveţi sentinţa sub nas tăceţi ca moluştele? Ce să vă facem noi dacă v-a fraierit o ciumăfaie de la CopyRo şi v-a luat banii pe ceea ce nu-i aparţinea, adică pe drepturile asupra operei lui George Călinescu?

Decât să cotcodăciţi ca moţatele trecute pe la cocoş, mai bine puneţi mâna şi studiaţi Legea drepturilor de autor! Face bine la ten.

P.S. 1. Apropo, de ce aţi furat colecţia „Biblioteca pentru toţi"? (Nici în acest caz, Justiţia nu cântă pentru voi.)

P.S. 2. Dom' Ciutacu, când îmi vei mulţumi pentru că, plătindu-mi impozitele conştiincios, contribui la subvenţionarea locuinţei sociale în care vieţuieşti? (Sper că doamna apreciază chiria de 120 de lei pe lună, adică vreo 28 de euro...)