Un Blitzkrieg mai lung decât veacul

În primele zile ale puciului USL, demarat prin loviturile succesive date statului de drept în „săptămâna neagră" (3-6 iulie 2012), puciştii se îndrăgostiseră de un termen pe care s-a bazat nebunia războinică a lui Hitler: Blitzkrieg.

În traducere: războiul-fulger, doctrina militară bazată pe ofensiva militară surprinzătoare, rapidă şi generalizată.

În studiourile Antenei 3, actorul-senator Mircea Diaconu aducea elogii Blitzkrieg-ului regizat de Voiculescu şi pus în aplicare de cuplul Ponta-Antonescu. Un alt liberal, Adrian Iorgulescu, îi întreba duios pe colegii săi de platou: „Ce preferaţi, un Război de 30 de ani sau un Blitzkrieg?".

Numai că, la fel ca ofensiva lui Hitler din 1939-1941, Blitzkrieg-ul valah din 2012 s-a împotmolit, a devenit război de rutină şi, în cele din urmă, le-a adus iniţiatorilor o înfrângere umilitoare. Un Blitzkrieg mai lung decât veacul, am putea spune, parafrazându-l pe scriitorul kârgâzo-sovietic Cinghiz Aitmatov, autorul superbului roman-parabolă „O zi mai lungă decât veacul".

Dar cum puciştii nu se împacă niciodată cu înfrângerea, ei au trecut la represalii. Ţinta noii lor ofensive o reprezintă judecătorii Curţii Constituţionale, consideraţi vinovaţi pentru reînscăunarea lui Traian Băsescu. De fapt, nu toţi cei nouă judecători ai Curţii, ci doar şase - aceia care au decis invalidarea referendumului pentru demiterea preşedintelui. Seară de seară, Augustin Zegrean, Iulia Motoc, Aspazia Cojocaru, Ştefan Minea, Petre Lăzăroiu şi Puskas Valentin Zoltan sunt tocaţi mărunt, simultan şi prin rotaţie, la Ministerul Propagandei (Antena 3). Trompetele puciştilor ne prezintă însă şi trei eroi: Ion Predescu, Acsinte Gaspar şi Tudorel Toader, cei trei judecători constituţionali care s-au pronunţat pentru validarea referendumului.

Linşată profesionist de propagandiştii lui Dan Voiculescu, Aspazia Cojocaru a constatat ieri, pentru „Evenimentul zilei": „Parcă nu mai există presă, există mafioţi. Este mai rău ca pe vremea comuniştilor". Tragedia e că doamna Cojocaru, în mare măsură, are dreptate.

Experienţa ne spune că o guvernare se erodează, de regulă, în doi-trei ani. Guvernarea Ponta-Antonescu s-a făcut pulbere în două luni. Şi tot experienţa ne mai spune că păcatele unei foste guvernări sunt iertate după câţiva ani, topindu-se în penitenţa opoziţiei. Ponta şi Antonescu, dimpreună cu partidele lor, au comis însă fapte atât de grave - prin pulverizarea statului de drept şi prin transformarea României în „oaia neagră" a Europei -, încât au toate şansele să nu fie iertaţi niciodată. Violenţa aventurii lor readuce în joc PDL şi pe Traian Băsescu mai repede decât ar fi putut spera aceştia.

Din grupare aflată în ofensivă, USL a ajuns rapid în defensivă. În loc să bată toba pe erorile guvernării PDL, tandemul Ponta-Antonescu trebuie să explice acum - atât românilor, cât şi străinătăţii - propria criză de demenţă politică. Şi asta se va întâmpla toată toamna, până la alegerile parlamentare. O defensivă atât de lungă şi de stupidă expune cei doi mari aliaţi din USL - PSD şi PNL - unui mare risc de pulverizare. Activiştii celor două partide trebuie să se prostească zilnic, în conferinţe de presă şi la televizor, pentru a susţine imbecilităţi majore şi tâmpenii colosale.

Grigore Cartianu este Director Editorial ''Adevărul''