Furnicuţa Generaţiei de Aur

Multe vulpi din fotbalul românesc spun că strugurii sunt acri, după ce n-au ajuns la ei!

Că Oţelul Galaţi a câştigat cu arbitrii, că a primit cadou trei puncte la Târgu-Jiu, că nu are echipă de Liga Campionilor... În faţa acestor acuze, gălăţenii s-au apărat cu voce domoală: a fost o victorie a bunului-simţ împotriva modelului zgomotos, agresiv, scandalagiu.

Da, e adevărat: a fost o victorie a bunului-simţ. A câştigat echipa care nu s-a remarcat nici prin ditirambele patronului (chiar, cine este?), nici prin mahalagismul preşedintelui, nici prin aroganţa antrenorului. Cât despre jucători, linişte totală. Băieţii lui Dorinel au vorbit rar şi cu măsură. Am reţinut o singură declaraţie a liderului de echipă, Gabi Paraschiv, imediat după victoria decisivă cu Poli Timişoara: „Să ne bucurăm cu măsură şi să aşteptăm decizia TAS, pentru că s-a mai bucurat unul că a ieşit preşedinte şi s-a trezit a doua zi că, de fapt, a pierdut". O declaraţie savuroasă şi inteligentă, care arată că există şi fotbalişti cu scoarţa cerebrală bine dezvoltată.

E drept că au existat unele decizii de arbitraj în favoarea Oţelului. Dar spuneţi-mi o campioană în ultimii cinci ani, una singură, care să nu fi beneficiat şi de erori de arbitraj! Oricât v-aţi strădui, n-o veţi găsi. Aşa se scrie istoria fotbalului, inclusiv a marilor competiţii internaţionale (Campionate Mondiale, Europene etc.): cu echipe mari, cu jucători de legendă, cu goluri memorabile şi ratări de neuitat, dar şi cu greşeli de arbitraj. Acestea sunt bune când te ajută şi sunt rele când te îngroapă.

Să revenim, totuşi, la campionatul nostru cel de toate zilele. Chiar şi printre cei care ţipă ca din gură de şarpe se află beneficiari ai unor erori de arbitraj. Dacă ar fi să le contorizezi pagubele făcute de „tuşieri" şi de „fluieraşi", aşa cum le numără ei înşişi, ajungi la concluzia că toate echipele din Liga lu' Mitică au fost furate barbar! Întrebarea e: în favoarea cui, din moment ce niciuna dintre ele nu se consideră favorizată?

Acel 3-0 fără joc, de la Târgu-Jiu, a fost cadoul cu care o echipă se poate întâlni cel mult o dată pe campionat. De data asta s-a întâlnit Oţelul, aşa cum altădată beneficiarele s-au numit Steaua şi Timişoara (ambele, 3-0 la „masa verde" în Giuleşti, la finalul unor partide pe care le pierduseră).

M-aş bucura ca gălăţenii să câştige titlul la o distanţă de cel puţin patru puncte, pentru a fi şi campionii de pe teren, nu doar campionii de la „masa verde". Ar fi victoria totală a unui antrenor care, să nu uităm, a fost furnicuţa cea harnică a Generaţiei de Aur...