Trenule, maşină mică...

„Te-ai interesat cumva şi de ce nu opreşte trenul la peron?“, mă întreba un cititor ieri, în urma articolului „Aventuri la munte şi la mare“. Şi apoi, somându-mă: „Aştept mâine răspunsul!“

Ei bine, cu sau fără somaţie, am obligaţia gazetărească de a explica aberaţiile din Gara Sinaia, ca şi din multe alte staţii CFR de pe întinsul patriei. Să recapitulăm: dacă vrei să ajungi cu trenul în staţiunea denumită cândva „perla Văii Prahovei", nu poţi coborî pe un peron, ci eşti abandonat undeva pe linia a patra, printre bălării, departe de gara propriu-zisă.

De ce trebuie să faci sport extrem cu bagajele în mână? Pentru că se lucrează la liniile 1, 2 şi 3, singurele dotate cu peroane cât de cât civilizate, iar trenurile trag la liniile 4, 5 şi 6, care nu sunt prevăzute cu peroane. Şi pentru că ultimele trei-patru vagoane nu au loc în gară, ci rămân undeva în boschetărie. Vorba cântecului: trenule, maşină mică / unde-l duci pe Ionică...?!

Avem aici o serie de nerozii născute din nesimţire bugetofagă. Prima: numai un cap pătrat putea decide că toate cele trei linii dotate cu peron intră în reparaţie simultan.

A doua: dacă tot au mutat trenurile pe liniile 4, 5 şi 6, unde-a înţărcat mutu' iapa, trebuia să construiască, măcar provizoriu, şi nişte peroane. A treia: ce o fi atât de greu să încadrezi toate vagoanele unui tren în zona amenajată a gării? A patra: dacă unele vagoane nu ajung în dreptul staţiei CFR, ci te lasă în câmp, ar trebui să fii avertizat, în prealabil, că urmează Gara Sinaia. A cincea: după toate nebuniile astea, la care se adaugă şi tradiţionalele întârzieri, CFR ar putea face minimul gest de a-şi cere scuze. Mijloace tehnice, slavă Domnului, are, căci tocmai s-a dotat cu vagoane ca-n Germania, cu afişaj electronic şi sonorizare digitală. Păcat că nemţii nu ne-au trimis şi câţiva directori, ca să-i trimitem pe ai noştri la cules de mure.

Şi dacă tot am pomenit de întârzieri, să vorbim un pic şi de cursa-retur, Sinaia - Bucureşti. Când ajungi în gară, afli că trenul are întârziere o oră. Vine tocmai de la Satu Mare, ţi se spune, şi după atâta drum... În fine, îţi faci de lucru prin staţiune şi revii peste o oră. Surpriză: întârzierea a crescut la 100 de minute. Dar nu trebuie să te impacientezi: trenul e aproape, la Buşteni, dar stă blocat pe linie, pentru că a pierdut culoarul. Oho, stăm bine: avem culoare, ca la avioane...

În fine, trenul de Satu Mare soseşte la Sinaia cu o întârziere de exact 120 de minute. Două ore în cap. Dacă aveţi noroc, mai recuperează până la Bucureşti, te încurajează femeia de la casa de bilete. Şi uite-aşa, pleci de la munte plin de speranţă. Te linişteşti însă pe parcurs, când constaţi ce înseamnă recuperare la CFR: întârzierea creşte de la 120 la 125 de minute.

Aventurile continuă în Gara de Nord. Şi, apoi, pe litoral. Despre astea însă, în ziarul de mâine, căci astăzi ne-am luat cu vorba şi s-a epuizat spaţiul. Parc-am fi la CFR...