Tot ce e perfid şi lacom...

Balamucul e în toi: duminică avem alegeri.

De o lună suntem îmbrobodiţi cu minciunile cele mai neruşinate. Atâtea stârpituri şi-au arătat faţa în aceste săptămâni bolnave, încât ţi se face greaţă la gândul că unele vor ajunge primari sau consilieri. Dincolo de votul cetăţeanului turmentat, aceşti ambasadori ai degenerării umane mai primesc ceva: alte câteva strofe din „Scrisoarea a III-a", în completare la cele de ieri. Citiţi cu atenţie: parcă Eminescu a scris special pentru ei!

Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!

Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân' şi numele tău... ţară!

La Paris, în lupanare de cinismu şi de lene,
Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene,
Acolo v-aţi pus averea, tinereţele la stos...
Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?

Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă,
Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă,
Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil,
Drept ştiinţ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,
Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană...
O, te-admir, progenitură de origine romană!
Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

Şi acum, poftiţi la vot, dacă vi se pare că aveţi pe cine vota! Oferta e descrisă perfect de Eminescu: „bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire", „toate mutrele acestea", „tot ce e perfid şi lacom", „spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi", „găgăuţii şi guşaţii", „bâlbâiţi cu gura strâmbă", „nişte răi şi nişte fameni", „şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi". Ce-i mână-n luptă pe toţi „fonfii şi flecarii"? Ne-o spune tot Mihai Eminescu: „Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă". Iar concluzia poetului e devastatoare: „Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară"!

E clar: Eminescu a urmărit emisiunile electorale şi a citit listele de candidaţi din iunie 2012!

Grigore Cartianu este redactor-şef ''Adevărul''