Teroriştii de pe acoperiş

În decembrie 1989, la Sibiu au murit 99 de oameni.

Dintre aceştia, 43 au pierit în sângeroasa diversiune care a opus o mare unitate militară (UM 01512) cadrelor de la Inspectoratul Judeţean al Ministerului de Interne, în după-amiaza de 22 decembrie. Bilanţul: 25 de victime de la Interne, 5 de la Armată şi 13 civili prinşi la mijloc.

Timp de 20 de ani a fost propagată ideea că acolo au tras unii în alţii din cauza panicii şi a slabei pregătiri militare. Fals! Majoritatea combatanţilor de la Sibiu au crezut, într-adevăr, că luptă cu teroriştii, dar regizorii măcelului ştiau perfect că terorişti există doar în planul lor diabolic.

Cine au fost regizorii? Pe baza precedentelor cazuri documentate (Otopeni, Trosca-MApN, Nuţă-Mihalea), cel mai facil ar fi să spunem: Militaru! Dar în cazul Sibiu nu apucase să intre în scenă generalul Militaru. La comanda Armatei se afla generalul Stănculescu, care tocmai îl urcase pe Ceauşescu în elicopterul morţii. Iar Stănculescu, conform mărturiei unuia dintre ofiţerii de Interne de la Sibiu, le-a dat securiştilor şi miliţienilor - aflaţi sub rafalele Armatei - un sfat otrăvit: „Apăraţi-vă, pe răspunderea mea!". Altfel spus, să tragă şi ei spre unitatea militară, astfel încât să se confirme că ei, securiştii, trag în Armata poporului, deci sunt terorişti!

Un personaj-cheie a fost locotenent-colonelul Aurel Dragomir, comandantul UM 01512 şi al Garnizoanei Sibiu. În după-amiaza de 22 decembrie 1989, acesta a luat decizii şocante. Şi-a abandonat unitatea într-un moment dramatic, alegând să ducă personal un muribund la spital. Când a revenit, a dat ordine criminale. A declanşat un atac devastator asupra sediului Securităţii. Pretextul: focurile trase asupra cazarmei sale, pe deasupra clădirii Internelor, de către năluci cocoţate pe blocuri. Terorişti în combinezoane negre.

Sunt două variante posibile: ori Dragomir nu era la curent cu diversiunea ticluită la nivel înalt, ori era parte din plan. Personal, cred mai mult în cea de-a doua variantă. Un ditamai comandantul de garnizoană nu poate fi păcălit atât de uşor de câţiva trăgători de pe acoperiş. Şi nu se apucă să nimicească o cazarmă vecină înainte de a se convinge cine trage, de unde trage, în ce scop trage. Dragomir, însă, a făcut-o. Poate că deciziile sale ucigaşe au legătură cu modelul său în cariera ostăşească: generalul Militaru...

Întrebarea e: cine erau „teroriştii" de pe acoperiş? Băieţii contraamiralului Ştefan Dinu, de la DIA? Cercetaşii-diversionişti din trupele de paraşutişti, care acţionau pe „matricea" Truţulescu? Sau un mic contingent din armata invizibilă pătrunsă dinspre Răsărit?

Sunt întrebări la care ne vom strădui să răspundem în zilele următoare.