Spor de nesimţire

Vorba unui consătean de-al meu, care-şi paşte caprele prin zăvoaiele Gorjului: ţara asta nu se mai face bine niciodată!

Păi, cum să se facă, bre nea Mihai, când matale, ca un om cumsecade ce eşti, paşti caprele pe Valea Neagră, urci cu ele pe sub Capela şi cobori spre Pietriş, ca să ai miel de Paşti şi o bucată de brânză pe masă, iar o dată pe lună ţi se lungeşte gâtul după Ani poştăriţa, aşteptând cuminte să-ţi aducă pensia, iar în acest timp şmecherii patriei îşi trag spor de xerox, bonus de zâmbet şi primă de revenire după concediu?!

Când credeam - şi eu, şi dumneata - că tot amploaiatu' a-nţeles cum vine treaba cu primele nesimţite, iată că din colbul patriei răsar exemplare care ţin să ne arate cât suntem de naivi.Şi eu, şi dumneata.

Iată-l, de exemplu, pe primarul oraşului Tulcea. Pentru monseniorul Costică Hogea, ziua de azi e una specială.Îşi pune cravata, îşi aranjează costumul, se dă cu briantină şi pleacă spre Primărie, cu gândul la marea provocare a sfârşitului de iarnă: vor vota consilierii prima de xerox au ba?! În mod normal, dl Hogea n-ar trebui să aibă emoţii, căci onorabilii consilieri sunt oameni de cuvânt atunci când e vorba de privilegiile castei lor bugetivore.

Iar cum bunului gospodar îi şade bine cu lucrul temeinic făcut, primarul Hogea a explicat doct cât de nociv este xeroxul pentru biata secretară, osândită să multiplice tot felul de PUG-uri şi PUZ-uri, ori pentru nefericita femeie de serviciu, pe care mătura o poartă zilnic în zona radioactivă a copiatorului.

Dacă nesimţirea ar durea, atunci primarul din Tulcea ar urla pe toată durata şedinţei Consiliului Local. Iar el ar fi doar unul dintre miile de componenţi ai unui mare cor naţional: Ansamblul Rapsodia Antiromână. Un cor în care singurul obiectiv este să fii cât mai nesimţit cu putinţă.

Primari şi consilieri din toate colţurile ţării şi-au câştigat dreptul de a cânta în acest cor. Ei au brevetat sporuri şi prime dintre cele mai diverse, care merită introduse în Cartea-recordurilor-de-neam-prost.

Sporul de zâmbet - căci nu se cuvine să-ţi oboseşti muşchii feţei fără să-ţi intre ceva pe card.

Sporul de ecran - ca să compensezi oboseala căpătată urmărind telenovele în timpul orelor de program.

Sporul de acomodare după revenirea din concediu - garanţia unei refaceri psihice după cicălelile nevestei sau ale soacrei pe plaja de la Mamaia.

Sporul de cantină - impus de ruşinea de a fi văzut că nu mănânci la restaurant.

Prima de căsătorie - ca o consolare a pasului riscant pe care tocmai l-ai făcut.

Sporul de confidenţialitate pentru şoferi - ca să fii sigur că nu vor spune unde s-au ascuns când aveai nevoie de ei.

Ai dreptate, nea Mihai: ţara asta nu se mai face bine niciodată. Căci dumitale, când paşti caprele între Capela şi Pietriş, nici nu-ţi trece prin cap ce bine ţi-ar pica o primă de ploaie, de soare ori măcar o pufoaică-bonus pentru zilele mai reci...