Şi totuşi, unde-i Herta?...

Din păcate, tot ce e frumos are sfârşit. Efervescenţa Târgului de carte Gaudeamus s-a dus ca vremea bună în toamna târzie.

Din fericire, vremea bună ne mângâie mai multe săptămâni la rând. Din nefericire, Târgul de carte devine istorie după cinci zile. În orice caz, avem ce citi la gura sobei!

Să ai la Romexpo un scriitor de talia lui Salman Rushdie e o performanţă uriaşă. Spre lauda ei, Editura Polirom l-a adus pe magistrul indo-britanic, aşa cum, în anii trecuţi, Humanitas ni l-a făcut cadou pe Paulo Coelho, iar Curtea Veche - pe Orhan Pamuk.

Tot de afară, de peste mări şi ţări, a venit canadianul Andrew Davidson. „Fenomenul din Manitoba" n-a ezitat să taie planeta-n două pentru a-şi promova singurul roman publicat până acum: „Gargui". Herta Müller a noastră - căci e şi a lor, dar şi a noastră - n-a binevoit să ne viziteze în calitate de proaspătă câştigătoare a Premiului Nobel. Şi avea de promovat nu unul, ci mai multe romane. Poate că e prea departe Germania...

Editura Humanitas a făcut eforturi mari de a promova romanul „Încă de pe atunci vulpea era vânătorul" al Hertei Müller. Publicul l-a votat drept „cea mai râvnită carte" a Târgului. Numai Herta a lipsit. Şi era atât de aşteptată...

Dar să revenim la lucrurile frumoase. Am asistat la un nou recital de erudiţie marca Gabriel Liiceanu, care pentru câteva zile a dezbrăcat haina filosofului din turnul de fildeş pentru a o îmbrăca, tenace, pe cea a managerului de editură.

Ne-am dedulcit la o nouă porţie de Neagu Djuvara, care urmează parcă destinul vinului: cu cât e mai vechi, cu atât e mai bun. (Mă rog, mai fermecător.) Poate pentru că e francofon, iar francezii trăiesc în cultura vinului. Seniorul Djuvara (93 de ani) şi-a încheiat una dintre multele şi minunatele sale intervenţii astfel: „S-ar putea ca din toate cărţile mele de istorie şi de filosofie a istoriei, după moartea mea, să nu rămână nimic. Şi ca oamenii să-şi amintească de mine doar prin aceste povestioare deocheate". Iar în loc de la revedere: „Şi cu asta am isprăvit!".

Am mai reţinut supărarea unei dudui de la Ideea Europeană, care nu înţelegea de ce la Andreea Marin era omor pe autografe, iar Nicolae Breban & Eugen Simion lansau în anonimat...

Invitată să prezinte „Gargui", Alessandra Stoicescu a făcut o figură de vedetă dâmboviţeană: „Sunt sigură că toţi cei prezenţi aici ştiu limba engleză foarte bine, de aceea cred că nu mai e nevoie de traducere". Şi adio traducere! Sigur că asistenţa a început să murmure şi să se împuţineze, căci nu suntem, totuşi, o naţiune atât de anglofonă.

Închei pe tonul optimist căpătat la standul „Adevărul", unde un „Romeo" şi o „Julieta" au adus Opera la Târgul de carte, cu voci puternice, de se cutremura bătrâna cupolă de la Romexpo, obişnuită cu Revelioanele lui Vanghelie...