Şi dacă URSS nu a dispărut?

Recent, un cunoscut analist politic de la Chişinău, Petru Bogatu, a lansat o provocare teribilă. Preluat de ziaristul Ion Preaşcă de la „Adevărul Moldova“, care a publicat un articol cu titlul „Uniunea Sovietică nu a dispărut!

Totul a fost o mare mistificare", Petru Bogatu face o analiză cu concluzii şocante: URSS nu a dispărut în 1991, ci doar şi-a înscenat decesul. Printr-o uriaşă înşelătorie politică, Imperiul răului a îmbrăcat o altă formă, supravieţuind astfel chiar şi celor care-i făceau parastasul.

Petru Bogatu îşi argumentează teoria citându-l pe disidentul rus Pavel Stroilov, care a avut acces la Arhiva Gorbaciov. „Kremlinul punea la cale, în anii 1989-1991, crearea Uniunii Socialiste Europene, un plan asupra căruia Mihail Gorbaciov convenise anterior cu François Mitterrand. Ei o numeau eufemistic «Europa, casa noastră comună», slogan care prin 1990, de altfel, era inscripţionat pe toate gardurile din Chişinău. Liderul sovietic şi preşedintele francez pomeneau adesea în convorbirile lor că Europa de Est trebuie făcută sandvici între Comunitatea Europeană şi Uniunea Sovietică, pentru a rămâne sub influenţa Kremlinului. Planurile kominterniste ale lui Gorbaciov fuseseră date peste cap de falimentarea rapidă şi intrarea în comă a URSS. Aceasta însă nu şi-a dat obştescul sfârşit, chit că fusese înmormântată de Boris Elţîn în văzul întregii lumi".

Analistul de la Chişinău face o referire directă şi la intervenţia Moscovei în schimbarea de regim din România. „Stroilov i-a livrat lui Vladimir Bukovski informaţiile ce dovedesc implicarea directă a KGB în răsturnarea violentă a lui Nicolae Ceauşescu în decembrie 1989, precum şi legăturile sovietice ale lui Ion Iliescu. De unde, apropo, şi refuzul acestuia din urmă de a aborda problema Basarabiei".

Dar cum a reuşit să supravieţuiască fostul colos sovietic? „Prin kaghebizarea latentă a noii Rusii, prin infiltrarea cekiştilor în structurile puterii postsovietice, ceea ce le-a permis să controleze banii, economia, justiţia, presa şi sistemul academic", susţin Stroilov şi Bukovski, citaţi de Bogatu.

Analistul moldovean ne oferă şi o definiţie memorabilă a sistemului comunist, o definiţie pe care ar fi bine s-o citească şi nostalgicii acestuia. „Indiferent de haina pe care a îmbrăcat-o, comunismul a fost întotdeauna o mafie. Cu alte cuvinte - ca să luăm DEX-ul -, o asociaţie teroristă secretă care practică şantajul şi asasinatul. De la Lenin încoace, bolşevismul a fost mereu o gaşcă de interlopi. O clică de gangsteri. O şleahtă de ucigaşi care a expropriat, a uneltit şi a omorât, ca până la urmă să pună mâna pe putere mai întâi într-o singură ţară, iar mai apoi în aproape jumătate din statele lumii. A guvernat cu aceleaşi metode vechi şi verificate, pe care le-a aplicat în lupta lui pentru acapararea puterii: teroarea, intimidarea, îndoctrinarea".

Necazul e că despre comunism nu poţi vorbi doar la timpul trecut, ne avertizează Petru Bogatu. „Şi cum orice mafie e nemuritoare, URSS a înviat la adăpostul cekismului lui Putin. Adoptând, aidoma tovarăşilor chinezi, capitalismul etatist şi corporatist, comunismul rus, la ora actuală, controlează direct Rusia propriu-zisă şi, indirect, dar prin aceleaşi reţele neokaghebiste, republicile ex-sovietice. Întărindu-se temeinic în ultimele două decenii, îşi propune astăzi să reinventeze o nouă URSS, numită Uniunea Eurasiatică".

Concluzia e înfricoşătoare: „Comunismul este un cameleon perfect şi neîntrecut.

El a existat de-a lungul timpului în mai multe ipostaze: ca doctrină totalitară, ca mişcare internaţională, ca regim politic. Imperiul răului e chiar în mijlocul nostru. Cu toate că a suferit în ultimii douăzeci şi ceva de ani pierderi şi înfrângeri umilitoare, încearcă să se revanşeze cu mult succes. Şi astăzi e mai periculos ca oricând, deoarece pentru foarte multă lume rămâne încă nevăzut".

Poate că e doar o exagerare venită dinspre un tărâm al traumelor produse de comunism. Poate... Dar dacă sunt adevărate chiar şi numai 10% din semnalele de alarmă trase dinspre Răsărit, înseamnă că pericolul e permanent şi major. Şi poate că ofensiva politică banditească din România acestui an n-a fost chiar întâmplătoare...

Grigore Cartianu este director editorial "Adevărul"