Semidemocraţie à la PDL

Suntem o ţară grăbită, incapabilă să respecte reguli ale statului de drept şi ale bunului-simţ. De fapt, nu noi suntem, ci ei sunt. Care ei? Politicienii. De data asta, cei de la PDL.

Deputaţii şi senatorii din partidul lui Emil Boc au pornit la asalt: vor să schimbe componenţa Birourilor Permanente ale celor două Camere. Chiar dacă agitaţia se manifestă deocamdată la Camera Deputaţilor, miza cea mare se află la Senat. Susţinuţi de traseiştii de la UNPR (majoritatea, foşti PSD-işti sau PNL-işti), PDL-iştii vânează scaunul lui Mircea Geoană. Am spus corect: nu pe Mircea Geoană, ci scaunul acestuia. Geoană, ca politician ofilit chiar şi în partidul său, nu reprezintă o miză. În schimb, jilţul de preşedinte al Senatului este o atracţie irezistibilă pentru aligatorii politici. Pe el îşi aşază fundul omul numărul doi în stat.

Am spus-o şi voi continua s-o spun: o democraţie consolidată este cea în care politicienii ştiu să-şi respecte, deopotrivă, cetăţenii şi instituţiile statului. Pe cetăţeni îi uită însă a doua zi după ce s-au văzut cu votu-n urnă, iar asaltul asupra instituţiilor urmează logica intereselor lor înguste.

Trebuie să învăţăm a respecta un mandat. Ne place, nu ne place, politicianul X a fost ales democratic, iar îndepărtarea lui trebuie să survină tot prin mijloace democratice. Cel mai democratic mod de a opera este votul popular. Să nu-mi dea cineva exemplul lui Ceauşescu, pentru că e o farsă: în dictatură nu există posibilitatea schimbării prin vot.

Cu altă ocazie, am scris că un preşedinte de stat, odată ales, trebuie lăsat să-şi ducă mandatul la capăt. A scurta mandatul „din mers" e o chestiune de neseriozitate. Şi de instabilitate. Personal, cred că mandatul de cinci ani e prea lung; patru ani era un termen mai potrivit (ne place „modelul american" doar atunci când ne favorizează...) Dar asta-i altă poveste.

Pe baza aceluiaşi raţionament, nici şeful Senatului nu trebuie schimbat înainte de încheierea mandatului! A fost ales în urma unor alegeri libere, pentru un mandat de patru ani, nu de unul, doi sau trei. A „jucat" finala prezidenţială şi a strâns vreo cinci milioane de voturi - aproape cât învingătorul său, Traian Băsescu. Ba chiar mai multe decât acesta, pe teritoriul României (situaţia fiind răsturnată prin voturile diasporei).

Dacă pretinde ca funcţia prezidenţială să fie respectată conform votului popular, Traian Băsescu ar face bine să respecte, la rândul său, funcţia de şef al Senatului. Nu să asiste impasibil - şi, probabil, complice - la tentativa de puci de la Senat!

Jocul pe care-l face PDL în Parlament e descalificant pentru un partid care vântură precepte democratice. Din câte ştiu eu, în democraţie, puterea se mai şi împarte, nu se acaparează în forţă, la jumătatea mandatului!