Săptămâna mică de după Săptămâna Mare

Privite de departe, din colbul unui sat în care Cerul e mai aproape de Pământ, iar amândouă sunt mai aproape de Om, smuciturile fotbalului par o joacă tembelă în curtea spitalului de nebuni.

De aceea, îi dau dreptate unui Cocoşilă al uliţei mele: „Ce vă holbaţi, mă, la televizor? Dă-i în mă-sa de proşti!"

Înainte de Paşte, lovit brusc de o evlavie nemaiîntâlnită de la creştinarea populaţiilor valahe până în timpurile noastre, Gigi Becali le cerea iertare până şi oilor din stâna de la Pipera. Iertaţi-mă - zicea - pentru că atâţia ani am păcătuit cu vorba şi cu fapta, mâncându-vă mieii, bându-vă laptele şi torcându-vă lâna, vai de păcatele mele!

Iată ce minuni se pot întâmpla în Săptămâna Mare, ne-am zis atunci, gata să constatăm că apropierea Învierii Domnului a salvat şi sufletul păcătos al baciului de la Pipera. Dar cum orice săptămână, fie ea şi cea Mare, are un sfârşit, deodată s-a topit smerenia creştinului cu iconiţe, mătănii şi Maybach.

Acum, că s-a rezolvat - pac-pac - şi problema Învierii, apostolul miliardar coborât de pe Muntele Athos a revenit la bunele sale obiceiuri de capă, spadă şi hai-sictir. Iar primii muritori care i-au ieşit în cale au fost suporterii stelişti de la Peluza Sud, cei care-l bombardaseră cu pietre în a doua zi de Paşte.

Fără îndoială că fapta bombardacilor numai creştinească nu este, dar ÎPF Gigi (pentru necunoscători, Înalt Prea Furiosul) a răspuns exact pe dos decât l-a învăţat Sfânta Scriptură, în caz că a citit-o până la capăt. Pur şi simplu, ameninţând că mută echipa din Ghencea, i-a îndemnat pe steliştii din Peluza Nord să le îndoaie oasele celor din Peluza Sud. „Dacă ăia de la Sud vin cu pancarte «Iartă-ne, nea Gigi, rămâi în Ghencea!», numai aşa rămân. Vă jur că numai aşa rămân. Altfel, salut, tată! Trebuie să facă ei curăţenie, cei de la Nord sunt vreo trei-patru mii. Nu că fac instigare. Dacă ei mizează pe bătăi, să se bată ei 300 cu ăştia 3.000. Să vedem care sunt mai puternici, ăştia ai mei de la Nord sau ăia 300 de la Sud?! Să-i bată pe ăia şi să-i liniştească".

Doamne, iartă-l şi milostiveşte-l, că tare rău i-au mai picat cozonacii la maţ! Pesemne că aşa arată Codul Penal în Cerurile din Pipera, cu ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Adio, iertare! Adio, milostivenie! Să vină băieţii ăia cu muşchii decoltaţi şi să le modeleze feţele ereticilor care nu vor să creadă în Evanghelia după Gigi!

Aşa se întâmplă când un creştin curat la suflet, dar bogaaaaat, bă, mai bogat decât voi toţi la un loc!, confundă ieslea din Bethleem cu ieslea din Pipera şi pe Sfântul Ioan Botezătorul cu Cătălin Zmărăndescu. Amin!