Revoluţia lui Cătălin Voicu

Mă mustră un cititor că „sunt obsedat de Iliescu“. Îl asigur, cu tot respectul, că se află în eroare. Nu am făcut din Ion Iliescu o obsesie.

Pur şi simplu, mă interesează subiectul „Revoluţia". Sau, mai exact, „Morţii de la Revoluţie". Sau, şi mai exact, „Ucigaşii de la Revoluţie".

Deciziile lui Ion Iliescu ne-au influenţat viaţa pe termen lung. România croită de el atunci, în 1989-1990, s-a aşezat pe crime, hoţie şi minciună.

Crimelor din decembrie '89 tocmai le dăm de urmă. Iliescu, vechi activist PCR, a inventat terorişti pentru a băga spaima într-o populaţie euforică şi devenită radical anticomunistă. Acelaşi Iliescu l-a reactivat pe generalul Militaru, spionul sovietic, dându-i puteri absolute peste Armată, Miliţie, Securitate. Militaru, omul lui Iliescu, a comandat măceluri în serie. Tot el a „evaporat" 1.015 terorişti din arestul Miliţiei, ştergându-le urmele. În spatele lor rămâneau sute de morţi.

În regimul Iliescu, generalul Militaru a dormit liniştit în patul său, iar alţi ucigaşi de la Revoluţie au fost graţiaţi. Oameni-cheie ai relaţiei cu Moscova, precum Vasile Ionel şi Cico Dumitrescu, au ajuns sfetnici prezidenţiali.

Nu înţelegeam însă cum şi-a făcut cuib la Cotroceni, timp de patru ani (2001-2004), un papiţoi precum acest Cătălin Voicu. „România liberă" de ieri a produs o dezvăluire uluitoare: pe 26 decembrie 1989, deci la o zi după execuţia soţilor Ceauşescu, Ion Iliescu l-a trimis pe locotenentul Cătălin Voicu să supervizeze activitatea Parchetului General! Cum îşi făcea acesta treaba? Explică un procuror: „Ne-a spus că, din acel moment, cine nu execută ordinele va fi împuşcat ca terorist. În timp ce ne vorbea, scotea pistolul din teacă şi îl învârtea pe deget, ameninţător. Ne era frică. Erau zile în care te împuşcau pe stradă dacă cineva striga «Teroristul!»".

Aşa erau „cercetate" crimele Revoluţiei, la Parchetul General! Aşa încerca regimul Iliescu să afle cine sunt teroriştii!

Acum, Ion Iliescu cel „sărac şi cinstit" declară că „afacerea Voicu" este o diversiune. În cel mai rău caz, fostul său consilier este „un palavragiu". Îi reamintim câteva dintre palavrele pe care Voicu i le şoptea colegului său senator Alexandru Mazăre:

„Ascultă-mă un pic! Dacă eu m-am dus la Interne, omule, ai toată Procuratura României, ai toată Justiţia în mână, ai toată Curtea... Colegule, ascultă ce-ţi spun! Dacă mă duc acolo, în trei ani de zile pot face toată reţeaua din România!"

Graţie lui Ion Iliescu, acest Cătălin Voicu a fost jupân peste procurori, consilier prezidenţial, expert în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, iar acum e senator PSD.

Vedeţi de ce trebuie să aflăm adevărul despre Revoluţie? Pentru că în acele zile euforice şi tenebroase se află rădăcinile multor ticăloşii din zilele noastre. Noi ne bucuram că am scăpat de Ceauşescu, iar spionii şi tâlharii se pregăteau să ne încalece.