Răzvane, dacă ţii la noi...

Răzvan Lucescu e un tip pe care nu te poţi supăra.

Şcolit, civilizat, educat, bine‑crescut şi bine intenţionat, fiul lui Mircea Lucescu are profilul unui compatriot demn de încredere. Nu ţi-e teamă că te înşală ori că te abandonează în mijlocul furtunii. Te-ai aventura cu el într-o expediţie în jurul lumii.

Răzvan Lucescu are şi o meserie: antrenor. Locul său de muncă este echipa naţională de fotbal. În 2009, când a fost numit selecţioner la
40 de ani, părea omul potrivit la locul potrivit. Reuşise o performanţă remarcabilă cu Rapid (sfert de finală în Cupa UEFA) şi impresionase prin forţa şi corectitudinea arătate într-un meci Dinamo - FC Braşov 0-2 (ca tehnician al oaspeţilor), când a trimis titlul de campioană la Urziceni.

Cei doi ani la cârma naţionalei au măcinat însă, meci de meci, capitalul de încredere cu care a pornit la drum Lucescu jr. Prestaţia de la Zenica, 1-2 cu Bosnia, a spulberat şi ultima fărâmă de optimism. Tânărul antrenor a ajuns într-o fundătură. Redresarea situaţiei este iluzorie, pentru că generaţia actuală de fotbalişti nu e capabilă de miracole. După 1-1 cu Albania, 0-0 în Belarus, 0-2 în Franţa şi 1-2 în Bosnia, când cele patru echipe din faţa noastră au luat deja avans de 5 până la 10 puncte, nu poţi pretinde că vei repurta victorii în serie în faţa aceloraşi adversari. O asemenea promisiune ar fi o treabă cu adevărat neserioasă, dată fiind calitatea scăzută a jocului practicat de actuala echipă naţională.

În concluzie, Răzvan Lucescu trebuie să renunţe. Poate că e o pălărie prea mare pentru el. Poate că n-a avut la dispoziţie suficienţi jucători de calitate. Poate că a fost ghinionist. Cert este că a dezamăgit profund. A făcut greşeli impardonabile, de la titularizarea unui vechi şomer (Florescu) la ţinerea pe tuşă a celui mai în formă jucător din campionatul intern (Zicu) sau la tactica fricoasă adoptată la Zenica.

Răzvan Lucescu nu este un antrenor slab. Dar acum trebuie să renunţe la postul de selecţioner! Poate că va reveni, peste ani, mai matur şi mai puternic. Până atunci mai are nevoie, însă, de câteva experienţe convingătoare la echipe de club. Ca să conducă echipa naţională, trebuie să-şi refacă zestrea de încredere. Acum, aceasta se află aproape de nivelul zero. Iar fără încredere nu poate construi nimic.

Răzvane, dacă ţii la noi, renunţă! Ştim că vrei să faci bine, dar deja faci rău. Ne faci rău nouă, dar îţi faci rău mai ales ţie. Şi e păcat.