Poveşti vesele şi triste

Printre stropii de ploaie şi fulgii de nea, să trecem în revistă câteva năzdrăvănii de weekend. Ele ne vorbesc despre starea naţiunii române în acest moment, dar şi despre abisurile naturii umane.

Condamnat la patru ani de închisoare pentru deţinere şi consum de droguri, rapperul Tudor Sişu s-a ascuns timp de două zile, deşi, prin decizia instanţei, era obligat să se prezinte la Poliţie. Ridicat din casa prietenei sale, cântăreţul a fost încătuşat şi dus la arest. Când a dat ochii cu grupul ziariştilor, toxicomanul rebel li s-a adresat astfel: „Ştiţi care este norocul vostru? Că a murit Siminică! Altfel, vă lăsa fără slujbă pe toţi".

Ironic, băiatul. Chiar prea ironic pentru un drogat. Dar şmecherul din el nu-şi terminase recitalul. Confruntat cu insistenţa reporterilor de a-i smulge o declaraţie, s-a revoltat: „Să vă daţi la o parte! Ce faceţi, obstrucţionaţi legea?!". Asta era: un băiat fin ca el, care de două zile se ascundea de Poliţie, nu putea permite ca ziariştii să „obstrucţioneze legea"... Aşa spirit civic, mai rar, bibicule!

Şi ultima „şmechereală". Întrebat dacă va scrie versuri în închisoare, cântăreţul a glăsuit: „Nu! Voi căuta un caracter, că afară nu l-am găsit". Vai, vai, vai, ce tristă întâmplare! Caracterul Sişu, vestitul rapper drogat, a căutat în tot Bucureştiul, ba chiar în toată ţara şi chiar dincolo de hotare, dar n-a găsit un alt om de caracter, unul singur, cu care să poată să stea de vorbă şi - de ce nu? - să tragă o bilă. Nu-i nimic, îl va găsi în puşcărie! Atenţie mare, însă: printre băieţii de acolo, unii îşi manifestă caracterul pe la spate... Eşti pregătit pentru asta, Sişule, tată?!

Duminică dimineaţă, înainte de cântatul cocoşilor, liniştitul oraş Giurgiu a fost scena unei confruntări violente. Baschetbalistul american Chauncey Hardy, conducătorul de joc al echipei CSS Giurgiu, a ajuns la spital în stare gravă, după ce a fost lovit în cap într-un club de noapte. Duminică seară a murit pe masa de operaţie. Iată că nu e tocmai înţelept ca, sportiv de performanţă fiind, să te prindă ora patru „la una mică", într-un club frecventat de interlopi. Chiar atât de mare o fi o victorie cu Dinamo, încât să sărbătoreşti plătind cu viaţa?

În Gorjul meu idilic există nu doar oameni de pus pe rană, ci şi creaturi monstruoase. În urmă cu şase luni, un individ decerebrat a foat salvat de la moarte, dintr-o fântână, de către un consătean. Acum, salvatorul a fost omorât de către decerebratul cu pricina. Pe cine nu laşi să moară...

Să încheiem, totuşi, într-o notă veselă. Din fericire, pentru asta există Vadim, care mai nou luptă cu gherila virtuală din propriul partid. Personajul ar putea fi acel Siminică despre care ne vorbea caracterul Sişu. Întrebarea e: dacă patriotul-cu-creierul-pe-bigudiuri nu poate să-şi conducă Departamentul Web, cum şi-o fi închipuit el că poate conduce România? Cu atâţia trădători la fiecare pas, n-ar fi exclus ca Tribunul să piardă, într-o bună zi, şi Marea Bătălie pentru Neatârnare de la Spitalul 9.