Ponta, salvatorul lui Geoană

Răfuiala tribală din PSD poate fi definită cel mai bine prin zicala: unde dai şi unde crapă.

Sau: nu e pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte. Sau, şi mai potrivit: cine sapă groapa altuia cade singur în ea.

Victor Ponta a căzut deja în groapa săpată cu atâta râvnă pentru Mircea Geoană. Preşedintele PSD a intrat într-o fundătură de coşmar. Oriîncotro ar apuca-o, pare sortit eşecului. Orice ar face, riscă să-şi rupă gâtul. Ofensiva lui oarbă s-a transformat într-o luptă fără orizont. Blitzkrieg-ul pontanian poate fi predat la orele de strategie politică falimentară.

Săptămâna trecută, Ponta stătea frumuşel în jilţul de la partid, gâdilat pe stânga de Ion Iliescu, pe la spate de Adrian Năstase, şi pe dreapta... cred că pe dreapta a rămas nescărpinat. Era micul vătaf al unui partid încă mare. Dar, cum se zice în popor, l-a mâncat în cur. Rezultatul? Ponta nu prea mai ştie pe unde să scoată cămaşa. Să vedem care-i sunt posibilităţile.

Unu: Ponta nu reuşeşte să-l schimbe pe Geoană din fruntea Senatului. Carevasăzică, a plecat la răzbel fără cartuşe. E un semnal dezastruos pentru PSD înaintea unui an electoral cu miză dublă (locale plus parlamentare). De Ponta se lipeşte eticheta infamă: impotenţă politică. Bătrânele cătane Iliescu şi Năstase îl aşteaptă la raport: puştiule, valea!

Doi: Ponta reuşeşte să-l schimbe pe Geoană de la Senat, dar nu reuşeşte să impună în locul lui un alt om de la PSD (de exemplu, pe Titus Corlăţean). Pur şi simplu, nu are suficiente voturi. Verdict: Ponta le va fi servit pe tavă baronilor PSD, care nu vor înghiţi găluşca pierderii poziţiei numărul 2 în stat.

Trei: Ponta îl doboară pe Geoană şi îl instalează pe Corlăţean. Asta nu se poate! Dacă Iliescu şi Năstase au bătut în retragere, înseamnă că ştiau ei ce ştiau. În loc să joace cartea pierzătoare până la capăt, au făcut o piruetă ca la Balşoi Teatr.

Prin urmare, Ponta şi-a băgat singur capul în laţ, iar în teritoriu au început să apară semne de răzmeriţă. În schimb, Geoană a înviat. Nesperat, uluitor, miraculos. Era izolat şi la stânga, şi la dreapta. Avea uşi închise la actuala Putere şi îl aşteptau junghere înspăimântătoare la PSD. Acum, uşile Puterii s-au deschis miraculos, iar jungherele din PSD au arătat cât sunt de tocite.

Săptămâna trecută nu mai vorbea nimeni de Mircea Geoană. Acum se bat televiziunile să-l aibă invitat, iar ziarele se dau peste cap să-l prindă la interviu. Pentru prima oară după noaptea preşedinţiei sale efemere (6-7 decembrie 2009), Geoană este jucător politic. Încercând să-l omoare, Ponta l-a înviat. Orbit de ură, n-a observat că Geoană era mort deja.

Dacă va rămâne în fruntea Senatului, Geoană va vedea în grupul PSD adevăratul său duşman, cel ce a încercat să-l înjunghie pe la spate. În schimb, şi din precauţie politică, va privi cu ochi ceva mai îngăduitori arcul actualei Puteri. Vrea, nu vrea, trebuie să joace la două capete. Dacă nu va fi salvat de electoratul PSD (trecând peste conducerea efemeră a aceluiaşi partid!), va trebui să-şi găsească aliaţi în cealaltă tabără.

Abia acum se poate spune că PSD a pierdut preşedinţia Senatului. Şi, în aceeaşi măsură, că Puterea are, în sfârşit, preşedinte la Senat.

Grigore Cartianu este redactor-şef "Adevărul"