Pledoarie pentru un infractor

O sentinţă dată de un judecător din Timişoara a stârnit o dezbatere furtunoasă pe www.adevarul.ro.

Cititorii s-au împărţit în două tabere, schimbând argumente şi insulte mai ceva ca în tradiţionalele dispute pro şi contra Băsescu.

Care sunt faptele? Doru Iosif Şerban, un timişorean de 30 de ani, tată a doi copii, a fost condamnat la un an de închisoare, cu executarea pedepsei. Pentru că a furat două sticle cu apă - zice titlul ştirii difuzate pe toate canalele media. Revoltător! Şi încep protestele: cum, dom'le, pentru două sticle cu apă?!

Dar lucrurile nu stau chiar aşa. Prezentat corect, titlul ştirii ar fi sunat astfel: un tânăr a fost condamnat la un an de închisoare, cu executare, pentru că a spart o maşină şi a furat geanta în care se aflau două sticle cu apă. Mă rog, e cam lung, dar ceva în direcţia asta. Parcă sună un pic altfel... Nevoia unui titlu senzaţional a canalizat însă toată ura spre nenorocitul de judecător.

Ştirea completă: în martie 2009, Doru Iosif Şerban a furat o geantă dintr-un automobil parcat în zona Modern din Timişoara. El a luat o piatră şi a spart geamul maşinii, fugind cu prada: o geantă în care se aflau două sticle cu apă de cinci litri fiecare. Proprietarul maşinii nu a vrut să depună plângere la poliţie. Cu toate acestea, hoţul a fost arestat preventiv pentru 30 de zile.

Explicaţiile hoţului: „Proprietarul m-a văzut, a strigat după mine şi m-am oprit. Mi-a fost ruşine că am furat, dar eram disperat. De câteva luni rămăseserăm fără loc de muncă şi eu, şi nevastă-mea. Am doi copii şi aveam credite de 20.000 de euro, ratele erau neplătite, nu mă angaja nimeni şi eram disperat. A fost o greşeală stupidă, de moment. Regret până mor clipa în care am spart maşina aia".

Aşadar, nu a fost doar furt, ci şi distrugere. Amănunt sesizat de mai mulţi cititori justiţiari, precum unul care semnează Nicu: „Staţi aşa, că nu e aşa. El a furat o geantă cu sticle de apă, dar nu asta era intenţia lui. A spart o maşină şi a furat o geantă, în care puteau să fie lucruri de valoare. Condamni pe cineva pentru gest. Dacă încerc să sparg o bancă, iar acolo nu găsesc bani, trebuie să fiu achitat?"

Bună întrebare. Şi o completare de la Ştefana: „Nu pentru cei zece litri de apă l-au condamnat, ci pentru furt. Dacă peste tine intră hoţii în casă şi la final nu pleacă decât cu un cofraj de ouă pentru că n-au găsit altceva să-ţi fure, înseamnă că face puşcărie pentru că a furat şase ouă?!"

Aceşti oameni au dreptate. Iar judecătorului nu-i poate fi imputată severitatea în aplicarea legii. Dacă vrem să trăim în siguranţă, fără spaima că ne trezim cu un hoţ peste noi, în casă sau în maşină, nu e loc pentru clemenţă. Şi totuşi...

Şi totuşi, există ceva care sună aiurea în toată povestea asta. Probabil că un an de închisoare cu suspendare ar fi fost o pedeapsă mai înţeleaptă, dat fiind că: 1. hoţul nu era recidivist; 2. nu a fugit de la locul faptei; 3. şi-a recunoscut şi regretă greşeala; 4. are copii de crescut; 5. munceşte ca să-şi achite ratele.

Cunosc un compatriot care a furat de la 300.000 de oameni şi nu a făcut, pentru asta, nicio zi de puşcărie. Cunosc şi o nevastă de senator care a omorât trei oameni pe şosea şi a luat trei ani cu suspendare. În raport cu aceştia,  Doru Iosif Şerban este un sfânt. Unul care merită un an de închisoare cu executare, dar căruia i s-ar potrivi mai bine o pedeapsă cu suspendare. Există şi oameni care merită mai degrabă recuperaţi decât osândiţi.