Plăcuţa generalului Milea şi ştreangul feldmareşalului Keitel

Deşteptarea! Trăim într-un suprarealism perfect.

Există dovezi implacabile că generalul Vasile Milea a tras în propriu-i popor, că a dat ordine criminale la Revoluţie, dar numele său continuă să stea neclintit pe plăcuţe!

Zece bulevarde, străzi sau pieţe, din nouă judeţe ale României, poartă mai departe numele unuia dintre generalii care au dezonorat haina militară în decembrie 1989. Gravitatea faptelor sale este amplificată de faptul că Milea nu era un ofiţer oarecare, ci însuşi ministrul forţelor armate.

Istoricii au dat verdictul: Vasile Milea a apărat dictatura cu preţul uciderii a zeci de conaţionali. Martorii vremii confirmă aceste grozăvii. Ziarul „Adevărul" a demonstrat unde şi când au fost date ordinele criminale. Primarii sunt de acord că plăcuţele cu numele generalului Milea ar cam trebui schimbate. Dar... şi începe nebunia: e nevoie de semnături, de hotărâri de consiliu, de bani...

Şi uite-aşa, la 20 de ani de la sângerosul decembrie 1989, nu suntem în stare să dăm jos nişte plăcuţe! E ca şi cum numele lui Wilhelm Keitel, comandantul armatei hitleriste pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ar fi rămas neatins până prin 1965 pe la colţurile de stradă ale unor oraşe germane. Feldmareşalul Keitel a avut însă un alt destin: judecat în procesul de la Nürnberg, alături de alte căpetenii naziste, a fost condamnat la moarte şi executat. Tribunalul i-a respins inclusiv „onoarea" glonţului, trimiţându-l cu gâtul în ştreang. La fel a păţit şi Alfred Jodl, şeful Marelui Stat Major al armatei lui Hitler.

Vasile Milea n-a mai apucat să fie judecat pentru faptele sale, săvârşite în calitate de lacheu al clanului Ceauşescu. S-a sinucis ori a fost „ajutat" să ajungă pe lumea cealaltă - acesta rămâne unul dintre misterele loviturii de stat derulate pe fundalul Revoluţiei. Generalul a scăpat, astfel, de o pedeapsă binemeritată. Ulterior a fost omagiat ca un mare erou, ca într-o piesă de un absurd fără egal. Meritele sale? Cică s-ar fi opus „ordinelor criminale ale tiranului Ceauşescu"! Or, el le executase fără crâcnire.

Aşa au dăinuit plăcuţele sale până astăzi. Poate că se va găsi totuşi cineva să le dea jos. Până atunci, oamenii au dreptul să ştie că numele acela, scris cu alb pe fond albastru, nu este al unui erou, ci al unui ucigaş de eroi.

Este pedeapsa maximă pe care i-o putem aplica noi, cei care nu suntem nici guvernanţi, nici primari, nici consilieri locali...