Peştele în apă

Chiar şi marii scriitori îşi mai schimbă părerile de-a lungul anilor, nu doar politicienii...

Motto: „Nu vă supăraţi, ce se vinde aici?" „Cărţi." „Daţi mai puţine, să prindem şi noi!" (Dialog la coadă, 1988)

Mario Vargas Llosa a binecuvântat literatura universală cu romane memorabile: „Conversaţie la Catedrală", „Sărbătoarea Ţapului", „Războiul sfârşitului lumii", „Mătuşa Julia şi condeierul", „Rătăcirile fetei nesăbuite", „Povestaşul", „Casa verde" sau „Oraşul şi câinii". Printre acestea s-a strecurat însă şi un volum de memorii: „Peştele în apă" (Editura Humanitas, 2005 / „El pez en el agua", 1993).

„Peştele în apă" descrie compromisul pe care marele scriitor peruan l-a făcut cu politica. În 1989, la 53 de ani, el s-a angrenat într-o campanie electorală dură şi murdară, convins că ţara sa are nevoie de imensul său prestigiu, câştigat cu armele scrisului.

Mario Vargas Llosa a intrat în bătălia electorală împotriva unui preşedinte tânăr, charismatic şi populist, Alan Garcia. Numele este de reţinut, pentru că ne vom mai întâlni cu el... În viziunea celebrului scriitor, care făcea naveta între Lima şi Londra cu dese escale la Paris şi la New York, Peru avea să se prăbuşească dacă ar fi continuat cu Alan Garcia. „Diavolul" trebuia stopat!

Lucrurile s-au complicat însă când pericolul Alan Garcia a fost înlocuit cu unul neaşteptat: Alberto Fujimori. La cumpăna anilor 1989-1990, când noi, românii, scăpam de nenorocirea unei dictaturi prelungite, Mario Vargas Llosa şi grupul său de idealişti duceau o bătălie pe viaţă şi pe moarte pentru a-şi scoate ţara din populism falimentar. Ei le propuneau peruanilor un liberalism de tip occidental, iar inamici le erau o clasă politică infectă şi o tradiţie electorală mai degrabă primitivă.

Vargas Llosa a ajuns în finala prezidenţială, dar a pierdut în faţa „japonezului" Fujimori. Acelaşi Fujimori despre care, mai târziu, am aflat că era căutat cu Interpolul pentru a fi adus, judecat şi condamnat în Peru. Corupţia mai lovise o dată această ţară frumoasă, dar săracă.

Învins prin armele populismului, Mario Vargas Llosa s-a întors la scris, acolo unde se simte ca peştele în apă. Pierduse trei ani de creaţie, dar se îmbogăţise cu o experienţă fabuloasă. O astfel de aventură este mană cerească pentru un scriitor.

Destinul este însă ciudat: acum, Mario Vargas Llosa are numai cuvinte de laudă despre preşedintele statului Peru, nimeni altul decât vechiul inamic Alan Garcia! Chiar şi marii scriitori îşi mai schimbă părerile de-a lungul anilor, nu doar politicienii...