Pensia de la cazarmă

Pensiile militarilor au declanşat o mare nervozitate. Rezerviştii sunt furioşi pe stat, dar au devenit, la rândul lor, ţinta furiei civililor, ale căror pensii sunt mult mai mici.

În plină criză, descoperim ravagiile populismului politic şi ale prostiei administrative. Populismul a făcut posibilă pensionarea unor militari în condiţii suprarealiste: la 42-45 de ani, cu „rentă" de mii de lei lunar. Acelaşi populism îl împinge pe premierul Boc să declare că, „după recalculare, niciun militar cu stagiu complet nu va avea pensie mai mică de 3.000 de lei". Iar preşedintele Băsescu, în ciuda evidenţei, îi ţine isonul.

Dacă Boc ar avea dreptate, ar fi cu adevărat grav! Niciunei alte categorii sociale nu-i este garantată o pensie minimă de 3.000 de lei! Şi asta, în condiţiile în care militarii „trag pe dreapta" la 55 de ani, iar civilii, de regulă, la 65.

Dar au şi militarii dreptatea lor: statul i-a amăgit şi acum le zice „La loc comanda!". Le-a dat zăhărel mai mult decât se cuvenea, iar acum le reduce raţia. Necazul e că, între timp, ofiţerii pensionari s-au întins cât îi ţinea noua plapumă. Au făcut credite la bănci pentru a-şi ridica vile ori pentru a-şi ajuta copiii şi nepoţii. Intrarea la apă a pensiilor îi pune într-o situaţie critică în raport cu băncile.

La fel de adevărat este că restul românilor nu sunt obligaţi să ducă povara pensiilor gonflate politic. S-a ajuns la cazuri aberante, de genul colonelului pensionar care câştigă mai mult decât colonelul activ. Anomalia nu ocoleşte nici tagma generalilor. Să nu uităm că, în anii '90, Armata Română a bătut recordul mondial la numărul de generali pe cap de locuitor. Probabil, ca răsplată pentru contribuţia la măcelul din decembrie 1989... Să nu uităm, totuşi, că generalii Militaru, Stănculescu, Milea, Guşă, Chiţac, Roşu, Cheler, Pancea, Pletos şi Vasile Ionel au condus Armata Română, nu batalioane de extratereştri.

Căutând argumente pentru a-şi păstra pensiile privilegiate, pensionarii rezervişti vorbesc despre pericole niciodată concretizate. E adevărat că în anii  '50-'60-'70-'80 n-au luptat în niciun război, dar dacă ne atacau sovieticii în 1968, ca pe cehoslovaci?! Simplu: dacă ne atacau „ruşii", Ceauşescu pregătise „războiul întregului popor", adică la lupte ar fi participat şi civilii, nu doar militarii.

Comparaţie: un colonel pensionar ia 3.800 de lei, iar un medic specialist este plătit cu 1.300 de lei. O fi corect? Unul a suportat rigorile regimului cazon, celălalt are în mâinile sale viaţa noastră, inclusiv pe cea a domnului colonel. Unul a făcut instrucţie, celălalt şase ani de facultate...

O ultimă comparaţie: militarii de pe timp de pace iau pensii la care veteranii de război nici n-au visat. Iar cei din urmă s-au mai întors de pe front şi cu câte un picior lipsă sau cu schije în corp...

P.S. În urma întrebărilor stârnite de articolul meu de ieri, sunt dator cu un răspuns: da, am făcut armata, într-o unitate de elită, UM 01847 Buzău. Brevetul de paraşutist îl păstrez printre amintirile frumoase ale anilor '87-'88.