Omul cu rumeguş în cap şi cu inimă de bălegar

Boierică. Genică Boierică. Un brav locuitor al acestor meleaguri, cu dezvoltată genă de borfaş.

Nu-şi pierde vremea, însă, cu găinării. Nuuuuu, oltenaşul nostru se concentrează pe lovituri mari. Returnări ilegale de TVA. Sute de miliarde de lei vechi. Zeci de milioane de euro. Cât îi permite sistemul, omul fură temeinic, profesionist. Mai intră un pic la răcoare, mai iese, nu contează: banul rămâne la purtător.

Problema e că, odată pus în libertate, devine pericol public. Las' că pregăteşte un nou tun, cu asta suntem obişnuiţi, dar te mai şi calcă pe zebră. Are şi cu ce: un Porsche Cayenne de vreo sută de mii de euro. Păi, ce era să facă omu' cu banii, să-i bea?! Şi, la urma-urmei, ce mai e suta de mii în ziua de azi? Suntem în criză, domnule...

Să zicem că oricui i se poate întâmpla să producă un accident. Eşti obosit, ai pierdut la pariuri, te-a părăsit amanta, ai prins o zi proastă în care n-ai furat nici măcar un milion... multe îl pot răvăşi pe un om. Neatenţia nu este neapărat o crimă. Dar tembelismul, mitocănia şi neam-prostia, da! Astea-s crime cu premeditare. Iar don Genică a dovedit că le are pe toate.

Cu ceva zile în urmă, dibaciul expert în inginerii financiare şedea frumos, la semafor, pe la Piaţa Dorobanţi (adică în buricul gol al Capitalei, unde trebuie neapărat să te fâţâi de colo-colo, să vadă pupezele de la terase că ţi-ai tras Cayenne). Şi cum stătea el aşa, a simţit nevoia să accelereze, chiar dacă semaforul continua să fie colorat în roşu. (Dar ştiţi cum e şi cu semafoarele astea: când te grăbeşti mai tare, ele se încăpăţânează ca proastele să-ţi facă în ciudă.) Aşadar, a accelerat. Dar cum un ghinion nu vine niciodată singur, să vezi drăcie, pe trecerea de pietoni se afla o mogâldeaţă. Una lipsită de imaginaţie, din moment ce traversa pe culoarea verde (dacă era tare, încerca pe roşu!). Cum herghelia de cai-putere de sub capotă o face nărăvaşă, maşina lui don Genică a izbit mogâldeaţa. Boier mare - chiar dacă-i zice doar Boierică -, şoferul limuzinei a oprit, elegant, s-a dat jos din maşină, n-a bătut şi n-a înjurat pe nimeni, nuuuuu, don Genică e băiat fin, chiar dacă îi ies în cale toţi fraierii. Unde mai pui că de astă-dată i-a ieşit unul în cărucior cu rotile?!

Deşi are dureri de şale, don Genică ia frumuşel căruciorul şi-l dă deoparte, cât să aibă loc pentru limuzină. Urcă la volan şi pleacă mai departe, pentru că el are treburi importante de rezolvat, n-o să-şi piardă vremea cu unul care se zvârcoleşte pe asfalt, după ce a fost proiectat din cărucior direct pe caldarâm. Ce atâta smiorcăială? Dacă ţine la viaţa lui, să-şi ia Porsche Cayenne, nu cărucior cu rotile!

În vreme ce limuzina Boiericului accelerează - acum, că-i verde, până nu se pune iar roşu! -, doi ochi necăjiţi o urmăresc până se pierde în zare. Iar din ochi ţâşneşte, în tăcere, o întrebare: oare ce-o avea omul acesta în loc de inimă?

Băiatul din căruciorul cu rotile, devenit băiatul de lângă căruciorul cu rotile, nu va înţelege niciodată că printre noi se află şi oameni cu capul plin de rumeguş şi cu inima de bălegar. Unii se îmbogăţesc din returnări ilegale de TVA şi apoi se plimbă cu Porsche Cayenne. Mai rău e că, oricât ai încerca să-i eviţi, tot te prind pe trecerea de pietoni.