O vară cu prea multe necunoscute

Traversăm cea mai confuză perioadă din istoria fotbalului românesc.

Nici pe vremea războiului, când cădeau bombe mai des decât cade acum grindina, nu era atâta suspans. Atunci măcar ştiai clar: campionat anulat, ne vedem în tranşee. Acum însă, totul este în ceaţă: antrenorul echipei naţionale, antrenorul Stelei, drepturile de televizare, formatul Ligii I, soarta Timişoarei, soarta Sportului Studenţesc, numărul de formaţii promovate din Liga a II-a...

Singura certitudine este lista echipelor care ne vor reprezenta în cupele europene: Oţelul Galaţi, FC Vaslui, Rapid, Steaua, Dinamo şi Gaz Metan Mediaş. În rest, semne de întrebare.

Deşi s-a încheiat perioada de licenţiere, iar Poli Timişoara a fost exmatriculată irevocabil, Comitetul Executiv al FRF, animat de Mitică Dragomir, continuă să întreţină iluziile Banatului. E un exerciţiu de populism ieftin, la capătul căruia Timişoara va mai primi o doză de cianură.

Cum numărul cluburilor fără licenţă (5) este mai mare decât cel al retrogradatelor (4), Liga I mai poate fi jucată în formula de 18 echipe doar dacă din Liga a II-a vor promova cinci formaţii. Dar care să fie acelea: locurile 1-2 din cele două serii şi mai cine? Un baraj între formaţia de pe locul 3 în Seria a II-a şi cea de pe locul 4 în Seria I (dat fiind că Săgeata Năvodari, situată pe locul 3, nu are drept de promovare)? Sau Federaţia va hotărî, heirupist şi pe lângă regulament, că Liga I se va reduce la 16 echipe chiar din această vară? Cam multe întrebări pentru o vacanţă de nici două luni.

O altă mare necunoscută este soarta drepturilor de televizare. Liga a reuşit să vândă trei meciuri pe etapă, dar până la nouă (sau opt, în caz că Liga I intră la apă) e cale lungă. La fel de mari sunt şi emoţiile financiare ale cluburilor, dat fiind că toate bugetele sunt clădite pe banii încasaţi de la televiziuni. Acum însă, timpul se scurge şi televiziunile nu dau semne că ar fi nerăbdătoare să arunce cu banii pe fereastră.

La Steaua, incertitudinea este starea naturală. Nu are antrenor? Nicio problemă. Şi dacă ar avea, la ce i-ar folosi? Oricum, Steaua trebuie să desemneze o listă de antrenori, pentru că foloseşte vreo şapte-opt pe parcursul unui campionat.

Şi am ajuns la naţională. Abia ce reuşirăm şi noi să batem pe cineva, iar echipa să joace pe gustul nostru, că rămăserăm fără antrenor! Răzvan Lucescu a abandonat postul de selecţioner fără remuşcări, alegând o destinaţie previzibilă: Rapid. Nu i-ar strica însă să-şi tempereze entuziasmul, amintindu-şi că, în urmă cu vreo cinci-şase ani, părăsea Giuleştiul pe jos, cu ochii în lacrimi, luând-o pe linia de tramvai... Şi că într-o noapte a fost schimbat, pentru a fi reinstalat a doua zi la presiunea suporterilor...

Va fi Răzvan mai liniştit şi mai apreciat în noul său mandat la Rapid? E şi aceasta una dintre necunoscutele unui fotbal intrat, cu adevărat, în criză.